Un depozit construit pe o insulă din Arctica pentru a conserva seminţele culturilor agricole din lumea întreagă în faţa riscurilor de război, boli şi alte evenimente catastrofale a primit noi cantităţi de seminţe, inclusiv pentru prima dată din Irak şi din Uruguay, a anunţat Ministerul pentru Agricultură şi Alimente din Norvegia, informează Reuters, citată de Agerpres. Rezerva Mondială de Seminţe din Svalbard, depozitată în grote săpate în permafrostul de pe insula norvegiană Spitsbergen, aflată la jumătatea distanţei dintre Europa şi Polul Nord, este deschisă doar de trei ori pe an pentru a limita expunerea seminţelor la factorii de mediu din lumea exterioară. Lansată în 2008, iniţiativa acestei rezerve globale doreşte să fie o ultimă sursă de aprovizionare pentru băncile naţionale şi regionale de gene şi a jucat un rol esenţial între 2015 şi 2019 în reconstruirea colecţiilor de seminţe avariate în timpul războiului din Siria. Peste 45.000 de seminţe provenite de la 13 bănci de gene din Asia, Australia, Europa şi America Latină au fost adăugate săptămâna trecută, ridicând pentru prima dată numărul total al depozitelor la peste 1,2 milioane, a anunţat ministerul norvegian într-un comunicat. Primul depozit făcut de Irak constă în 418 seminţe ale unor specii sălbatice şi cultivate, inclusiv boabe de grâu şi de orez, în timp ce depozitul iniţial al statului Uruguay constă în 1.892 de seminţe ale unor varietăţi de grâu şi orz. „Participarea ţărilor la misiunea Rezervei Mondiale de Seminţe din Svalbard este vitală pentru a garanta această asigurare de viaţă, pe care o reprezintă diversitatea genetică”, a declarat Stefan Schmitz, directorul executiv al Crop Trust, organizaţia care administrează depozitul de seminţe în colaborare cu Norvegia. Coreea de Sud şi Mexicul s-au aflat şi ele printre ţările care au depus seminţe săptămâna trecută. Omenirea cultiva în trecut peste 6.000 de plante diferite, însă experţii ONU au avertizat că oamenii din prezent îşi primesc aproximativ 40% din calorii doar din trei culturi – porumb, grâu şi orez – făcând astfel ca aprovizionarea cu alimente să devină vulnerabilă dacă schimbările climatice vor duce la un eşec al recoltelor.
