Nicoleta Dumitrescu
La puțin timp după ce au trăit fericirea de a vedea și a avea mai mulți bani în portofel, fiindu-le mărite lefurile lunare, parlamentarii au ținut să le facă o ”surpriză” primarilor. Mai exact, acum câteva zile, senatorii au aprobat modificarea Codului fiscal, ceea ce va permite ca grila de impozitare pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice să poată fi majorată cu până la 50%. Votul decizional în cazul acestei modificări va fi însă la Camera Deputaților, unii dintre parlamentari grăbindu-se deja să spună că marja în care se pot stabili impozitele locale pe teren și imobile rămâne aceeași, respectiv între 0,08% și 0,02%. Chiar și așa, numai simplul anunț de majorare nu pică tocmai bine la urechile românilor, mai ales ale acelora cu salarii mici, în contextul în care, în urmă cu vreun an, tot ei, politicienii, anunțau că va fi exclusă posibilitatea unei eventuale creșteri a taxelor.
Numai că, în cazul de față, cum taxele și impozitele locale sunt stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale, parlamentarii au pasat această sarcină – și nu este pentru prima dată – tot în spinarea aleșilor locali, fiind un fel de lege a compensării, de genul ”Primarilor, v-am majorat salariile, acum este treaba voastră cum faceți să măriți taxele, ca să aveți mai mulți bani la bugetul local și să nu mai stați cu mâna întinsă ca să primiți bani de la bugetul statului!”.
Oricum, prin țară, primarii au început să se plângă că deja nu mai au bani, fie pentru plata salariaților instituției, fie pentru achitarea unor lucrări care au fost realizate ori plata facturilor la utilități, prin unele colțuri ale țării fiind întocmite inclusiv liste cu ceea ce se mai poate tăia sau reduce, inclusiv cheltuiala cu iluminatul public. Partea proastă este însă faptul că unii dintre cei care au pledat pentru această inițiativă, a majorării taxelor, au dovedit – pentru a câta oară?! – că nu se pun niciodată în locul românului de rând, care-și numără, până la ultimul leu, banii din leafă. Iar dovada a venit atunci când unii dintre liderii partidelor aflate acum la guvernare, întrebați cât plătesc la impozitul pe locuință, nu doar că nu au știut, dar au spus că le plătesc la final de an, nepunându-se problema plății acestuia! Dacă, însă, ar fi avut răbdarea sau curiozitatea ca să parcurgă, chiar și pe diagonală, Codul fiscal, politicienii ar fi văzut că obligația plății taxelor și a impozitelor nu este la final de an. Pentru că, impozitele și taxele locale, atât în cazul persoanelor fizice, cât și pentru cele juridice, se plătesc în două rate, prima până pe 31 martie, a doua rată până pe 30 septembrie, pentru plata cu anticipație până la 31 martie a întregii sume datorate pentru tot anul în curs fiind acordată și o bonificație de 10%, în schimb, neplata la termenele scadente atragând după sine și calcularea unor majorări de întârziere. Or, să-ți dai cu părerea despre modificarea Codului fiscal și să spui tu, ca politician, că îți plătești la finalul anului taxele și impozitele, e cam ca… nuca-n perete! Însă, așa se întâmplă când, pe repede înainte, fără niciun fel de analiză consistentă, se pun pe hârtie tot soiul de modificări, de cele mai multe ori cu plus, astfel încât să le dea cu minus tot românilor de rând! Iar acest lucru se întâmplă din cauza legilor care sunt studiate strict pe criteriul politic, întotdeauna de la fereastra politicienilor realitatea văzându-se cu totul altfel față de ceea ce este în realitate. De aici, existența, în continuare, a două lumi paralele. O lume a politicienilor, iar cealaltă a realității în care trăiesc oamenii simpli, cei care tot mai speră că vor veni și pentru ei vremuri mai bune.
