Nicoleta Dumitrescu
Prezent sâmbăta trecută la Slatina, după vizitarea standurilor cu legume, fructe și preparate tradiționale expuse de ”Ziua Recoltei”, ministrul Agriculturii a ținut să spună și care este motivul, din punctul său de vedere, pentru care toate acestea au un preț mai ridicat. ”Prețurile reflectă respectul pentru muncă”, a spus acesta, iar cum îi stă în obicei să facă și totul felul de declarații, din care nu lipsesc metaforele și comparațiile, și în acest caz, al prețurilor piperate, a găsit repede și explicația: ”Sunt preţuri din respect pentru muncă. Pentru că, dacă daţi mâna cu aceşti agricultori, puteţi să constataţi în palmele lor că sunt numai bătături. Bătătura nu vine din altceva decât din muncă, pur şi simplu, care este de dimineaţă până seara şi până noaptea”!
Analizând câtă muncă este, de fapt, în agricultură, ministrul are, într-adevăr, dreptate. Numai că, la cât de important este acest domeniu, iar asta s-a văzut atât pe perioada celor doi ani de pandemie, dar și de la debutul războiului în Ucraina, multe lecții au rămas, în continuare, neînvățate.
În vara aceasta, de pildă, puține au fost situațiile în care roșiile cumpărate, chiar din piață, au avut gustul specific, ”ca pe vremuri”, cum se spune. Erau fade, cele mai multe dintre acestea fiind ba cu coaja tare, fibroasă, ba cu tot mijlocul alb, cât să fii nevoit să arunci la gunoi mai mult de jumătate dintr-o singură roșie. Motivul? ”Roșiile sunt din grădina mea, dar, nu mai e roșia românească, maică! De unde s-o iei? Toate semințele sunt modificate!”, a venit răspunsul unei mămăițe care, întrebată dacă are roșii bune, românești, a înșirat vreo câteva țări europene de pe unde se vând acum, chipurile, ”semințele românești” de tomate.
Problema este că nu doar roșiile nu mai sunt deloc românești și nu mai au gustul de altădată, cel de pe vremea copilăriei. La vânzare este expus și usturoiul chinezesc, dar sunt nenumărate situațiile în care, pentru a avea profit, comercianții spun că au la vânzare ”produse românești”, deși aspectul și forma lor – toate aproape stas – trădează faptul că sunt aduse de peste mări și țări! Iar asta se întâmplă fiindcă, în continuare, prin piețe se întâlnesc și ”agricultori” care nu au nicio legătură cu acest domeniu, diferența dintre ei și cei care lucrează pământul fiind aceea că, dacă te uiți la palmele lor, ale celor din urmă nu au bătături. Asta în ciuda faptului că s-a tot bătut moneda pe interzicerea în piețe a prezenței comercianților intermediari!
Dacă, însă, politicienii ar merge mai des în piață, ar putea să vadă, cu ochii lor, că de fapt pun în sacoșă legume și fructe doar cu numele că sunt românești! Există, este adevărat, şi o explicație , pe cât de reală pe atât de dureroasă. Și anume aceea că patrimoniul vegetal românesc a sărăcit, potrivit unor informații date publicității, în Catalogul Oficial al Plantelor de Cultură din România regăsindu-se doar vreo 20 de soiuri, în condițiile în care, inițial, au fost peste 2000 ! Motivul? Ceea ce s-a cultivat din anul 1900 încoace s-a pierdut, toate felurile de semințe fiind aduse din import! De ce se întâmplă acest lucru? Din cauza lecțiilor neînvățate, deși agricultura se consideră un domeniu vital pentru orice țară!
