Florin Tănăsescu
Şi-au venit ceteraşi de la Bragadiru şi interlopi de la Cluj. Şi s-au strâns mulţi neisprăviţi parlamentari să-ndrepte ţara. Că stă câş.
„S-o punem pe avarie”, a zis unul. Şi-au pus-o! Cum, de altfel, am pus-o şi noi…
„Un sac de rumeguş, achiziționat prin PNNR, ar fi o soluţie. Că patinează de treij de ani de când ne iau iernile prin surprindere. Băgăm sub roată şi merge bandaaa!”, a luminat adunătura altul.
N-a mers. C-au băgat rumeguşul sub roata de rezervă.
Trecut-au anii. Au venit nepoatele Fetelor de la Căpâlna, gângurind: „Io-s în deal, badea-i alesu’/La, la, la, la, la/ Îşi cunoaşte interesu’. La, şi tra-la-la!”.
Unul s-a urcat la volan şi-a strigat:
„Daţi-mi o manivelă şi pun ţara în mişcare!”.
A fost luat la mişto: „Chestii, balamale, nu vrei mă? Iete colea o şurupelniţă!”.
(În treacăt fie spus, Limba română se ciripeşte parlamentăreşte, cum se doreşte.)
Trecut-au anii. Majoretele – fetele nepoatelor Fetelor de la Căpâlna – se întorceau dintr-un turneu prin Bolivia. Şi fredonau: „Wow, ce necaz! Ţara a luat-o la vale, ilai, ilai-ilaila”.
Trecut-au deceniile. Uniţi în interes şi nesimţiri, aleşii-au scris lu’ Tanti UE că au nevoie de ceva fonduri pentru a scoate ţara de pe „modul avarie”.
Au dat copy-paste, ca la doctorate, după Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung.
Început: „Dăm ştire domniei tale, că nu ne-ajung fondurile pentru mărirea salariilor noastre”. Final: „Te îmbrăţițăm cu drag”.
P.S. „Îţi dăm geaba şi Porţile de fier, dacă vrei”.
Şi s-au strâns ceteraşi de la Bragadiru şi interlopi de la Cluj. Sau de pe unde nici cu gândul nu gândeşti.
Şi Hora Unirii se joacă acum fredonând: „Ţara o ia la vale, ilai-ilai-jale!
Ja-le, neamule! Jale!
