Florin Tănăsescu
Plouă! Da’ noi trebuie să economisim ploaia. Dansând sub ea, câte doi. Cu cât mai mulţi fii ai ploii, cu atât mai mare puterea sperietorii.
Aia de la Bruxelles.
Plouă. Numitul Noidoi – aşa îl cheamă acum pe omul nou – numără banii.
El a prins vremea nunţilor în care mesenii beau doi dintr-un pahar o acritură de ţuică şi p-alea în care defilam încolonaţi câte doi. Da’ parcă recomandări ca astea pun capac la toate: „Doi la un duş, doi la furat din corcoduş, doi la spart de bancomate, alţi doi, acuzaţi de complicitate”.
Scapă cine poate! De dictatură.
Numitul Noidoi a dat anunţ la Matrimoniale: „Io, indivizibilul, vreau să-nchid ochii împăcat cu soarta alături de cineva. Preferabil să fie din Moldova Nouă şi s-o cheme Noidouă”.
Noidoi merge la biblioteca sătească să ia ceva de citit. Că bani de numărat- neam !
A vrut să împrumute « Trei într-o barcă».
«N-avem, i-a zis bibliotecara. Doar «Câte doi într-o ţară luată de val».
Noidoi se-ntoarce acasă. Venise şi aleasa. «Şi era una la părinţi». Cândva.
Acum sunt două. Or, nouă. Sau «Era pe când nu s-a văzut, azi o vedem, dar nu e!”
Noidoi o trece pe Noidouă pragul. Şi au trăit fericiţi până când şi-au ieşit din minţi.
«Şi afară plouă, plouă…».
