Giorgiana Radu-Avramescu
Dragul meu, primește astăzi îmbrăţișarea mea, ca și când distanţa ce ne separă e de-un sărut și jumătate. Nu-ţi scriu în lacrimi această epistolă, deși multe-au venit peste mine în ultima săptămână. Ar trebui să redactez un material pentru ziarul Prahova, dar informaţiile se învălmășesc în minte, fără reușita de-a le rândui exemplar. Spovedania către tine mi-e mai la îndemână acum. Aș vrea să nu consideri cele ceţi voi scrie drept necrolog, deși s-ar putea încadra foarte bine în categoria cu pricina.
Moartea nu ia pauză pe pământ, cum e și firesc. S-a stins Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii și, împreună cu ea, o epocă. La ceasul când se sting astfel de personalităţi, privești moartea altcum. Mi s-a întâmplat să constat lucrul acesta citind viaţa Reginei Maria. Atunci am realizat prima dată, cred, cât de important e să trăiești și pentru alţii, să cunoști sacrificiul pentru ceva sau cineva, să nu te irosești doar pentru propria fericire. Abia așa moartea ta nu va fi în zadar. De fapt, viaţa ta. Prin modul în care trăim, în care iubim, ne clădim neuitarea după ce drumul nostru se încheie aici. Și tu ești un astfel de exemplu. Ţi-ai asigurat nemurirea prin tot ce-ai creat, prin dragostea pe care ai sădit-o în inimile multora.
Acum am aflat și vestea stingerii publicistului și diplomatului Neagu Udroiu, cu care ai împărţit câteva momente din viaţă. După plecarea ta m-a sunat de câteva ori. Mă întreba de Luciana, de mica fermă, în special de poneiţa Peticica. Avea o ironie pe care n-o detectai ușor dacă nu-l cunoșteai. Înainte sau după evenimentul din 17 august m-a sunat ultima dată. Suna pe telefonul tău, în preajma căruia nu m-am nimerit atunci. Văzând apelul, l-am contactat eu, fără succes. După aceea a revenit el, tot fără izbândă. Apoi, timpul aglomerat cu multe a făcut să nu ne auzim. Nu-l știam suferind. Regret că dialogul nostru nu a fost posibil. Fie-i odihna veșnică!
Dragul meu, am început relatarea, jurnalistic, în funcţie de însemnătatea pentru publicul larg. Am lăsat la urmă ceea ce pentru mine are o profundă semnificaţie. Ieri, la 12.00, s-a stins bunica mea. Ultima dintre bunici, și cea pe care am iubit-o cel mai mult. Deși aș fi putut să-mi iau rămas bun de la ea, nu am făcut-o. Nu am putut! Prea multe săruturi de adio pentru mine, în ultima vreme. Am vrut să rămân cu amintirea din urmă cu o săptămână, când era bine, când starea ei era promiţătoare, când am vorbit fără a aduce în discuţie plecarea definitivă. Duminică mă despart de ea, pentru totdeauna. Din nou, o parte din mine mă părăsește. Mă desprind, observ, de tot ce mi-a fost drag. N-am să mă întreb ce, cine urmează. Mi-e teamă. Am gura aurită, cum se zice pe aici.
Dragul meu, precum vezi, vești bune n-am să-ţi dau. Sâmbătă am făcut cele necesare la împlinirea celor nouă luni de când te-ai mutat la cer. Nici despre Luciana nu-ţi pot spune lucruri îmbucurătoare. Nimic nu-i convine. Viaţa departe de casă i se pare complicată. Vineri a fost ziua ei de nume. Ana vine de la evreiescul Hannah și se traduce prin „Dumnezeu s-a îndurat”. Da, s-a îndurat de noi, fără să-i cerem. A știut El mai bine de ce avem nevoie. I-am transmis copilei noastre un gând, ușor rimat, care n-a ajuns-o însă, din pricina fotografiei atașate care n-a mulţumit-o. Asta e! Generaţia de azi e mai greu accesibilă. Bucuriile se înfăptuiesc mai anevoios. Răbdare! Răbdare! Răbdare! Disciplină obligatorie! A avut loc și prima ședinţă cu părinţii. Mă bucur că doamna dirigintă e psiholog. Mi-a plăcut de cum am văzut-o, din prima zi, înainte de a cunoaște acest detaliu. E un plus pentru copii, dat fiind faptul că sunt boboci și adaptarea durează puţin.
În rest, aici, toamna se desfășoară cu obișnuitele-i toane și tonuri. Politicienii fac risipă de vorbe. Moartea Reginei Elisabeta a II-a e un prilej cu care pe posturile TV se vorbește, cum rar se întâmplă, cu eleganţă, împrumutând din nobleţea regalităţii. Lumii întregi pare că-i curge prin vene sânge albastru. Moartea sfâșie, moartea adună oamenii laolaltă, pe mulţi îi face mai buni. Moartea nu e definitivă atâta timp cât n-ai trăit doar pentru tine, doar clipa efemeră a propriei fericiri. Tu știi mai bine!
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
