Sfântul Chiriac Sihastrul s-a născut la anul 448, în vremea împăratului Teodosie cel Mic, în Corint. Fiind nepot al Episcopului Petru al Corintului, încă de copil a fost hirotesit citeţ al bisericii catedralei. La vârsta de optsprezece ani, Chiriac ajunge la Ierusalim, unde îl cunoaşte pe Sfântul Eftimie, care i-a prorocit că va ajunge un mare duhovnic. Sfântul Efitimie l-a tuns ân monahism, trimiţându-l totodată la Sfântul Gherasim de la Iordan. Aici, Sfântul Chiriac a petrecut vreme de nouă ani. După moartea Sfântului Gherasim, s-a întors însă la Mănăstirea Sfântului Eftimie. După zece ani, fugind de slava oamenilor, a sihăstrit în locuri diferite, în cele din urmă stabilindu-se la Mănăstirea Sfântului Hariton. Sfântul Chiriac Sihastrul a spus despre sine că în toate zilele vieţii lui lumina soarelui nu l-a văzut mâncând, nici a apus fiind el supărat pe cineva.
A fost cunoscut atât pentru nevoinţele sale, cât şi pentru darul facerii de minuni. Sinaxarul îl aminteşte ca „puternic vindecător al bolnavilor şi blând mângâietor al celor întristaţi”. Sfântul Chiriac a fost şi un mare luminător al Bisericii, stâlp al Ortodoxiei, luptând mai ales împotriva ereziilor lui Origen.
Sfântul Chiriac Sihastrul s-a mutat la Domnul în anul 557.
