AD MAIOREM FLORINEL DINU GLORIAM

Prof. dr. ing. Lazăr Avram,
Decanul Facultății de Ingineria Petrolului și Gazelor

Am fost de-a dreptul cutremurat când, puțin după ora 10 a zilei de joi, 8 septembrie a.c., colega de decanat, Iuliana, a intrat furtunos, înspăimântată, în biroul meu și a strigat gâtuit:
– Domnul Florinel nu mai răsuflă!
– Vrei să zici că răsuflă mai greu, i-am răspuns într-o doară. Urgent, 112!…
Din păcate, la scurt timp am aflat că distinsul nostru coleg și dascăl, care a înnobilat universitatea ploieșteană, în calitate de rector, cu trăinicie și strălucire, doi ani și mai bine, a lăsat în urmă zbuciumul acestei lumi și a trecut pe tărâmul umbrelor… Vestea m-a zguduit, pur și simplu, și m-a podidit un plâns interior de nestăpânit, pentru că-l vedeam aievea pe bărbatul arătos și mândru de altădată, transformat la chip, cu trupul chircit într-un colț de canapea… Desigur… Desigur, noi, oamenii, avem cântarele noastre care sunt, vai!, prea sărace în aprecierea unor asemenea momente de cumpănă celestă, așa că trebuie să spunem și să credem că Domnul nostru Iisus Christos l-a chemat la El chiar în ziua de Sfânta Marie Mică!
Greu, greu găsesc cuvintele potrivite pentru a aduce un pios omagiu memoriei celui care a fost nepreţuitul coleg, prieten, profesor și rector, Florinel Dinu. Îl revăd aievea așa cum a fost în viaţă: sobru și vesel (uneori deodată!), sensibil şi senin, duios şi hotărât în acelaşi timp. Şi parcă tot nu-mi vine a crede că a trecut Styxul…
Așadar, l-am cunoscut pe Florinel Dinu încă din perioada studiilor sale la Institutul de Petrol şi Gaze (IPG) din Ploieşti, Facultatea de Forajul Sondelor şi Exploatarea Zăcămintelor de Petrol și Gaze, facultate pe care a absolvit-o în anul 1986 cu rezultate strălucite. Apoi, din anul 1990, am fost colegi la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti. Mai mult, în toată această perioadă am colaborat, zic eu, exemplar, atât pe linie didactică cât şi de cercetare. Stau mărturie, între altele, deplasările în străinătate la varii conferințe din domeniul petrolului și gazelor, granturile și contractele de cercetare specifice acestui domeniu, în general, forajului şi extracţiei hidrocarburilor, în special.
Florinel Dinu s-a născut la 16 mai 1961, în orașul Ploiești, judeţul Prahova. În perioada 1976-1980 a urmat cursurile liceului Energetic – Industrial nr.2, Ploieşti, apoi ale facultății mai sus amintite (1981-1986). După absolvirea facultății a lucrat mai întâi ca inginer de foraj tehnolog la Brigada 5 Boldeşti, apoi ca inginer de foraj, șef formaţie de lucru, respectiv inginer de foraj tehnolog în cadrul Biroului de Foraj al Schelei de Foraj Scăieni (1986-1990). Colegii de breaslă de-atunci i-au descoperit abnegația, căldura, ordinea și disciplina în activitatea practică și de cercetare aferentă variilor probleme legate de optimizarea tehnicilor și ale tehnologiei forajului. Dar dragostea pentru misiunea de profesor se pare că a fost mai puternică decât aceea pentru partea propriu-zisă de cercetare (deși, constatăm astăzi că, pe cât de strălucitor profesor a fost, tot astfel îl putem categorisi și ca cercetător științific!), astfel că în anul 1990 se reîntoarce la obârșie, adică la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești, actualmente Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, ca asistent universitar.
Și-a susținut doctoratul în anul 1998, sub ”bagheta” regretatului profesor Constantin Popa (profesor pe cât de capabil, pe atât exigent!), iar în anul 2016 teza de abilitare în domeniul de doctorat MINE, PETROL, GAZE. Mai mult, în perioada 2016-2020 a fost vicepreședinte al Comisiei de specialitate CNATDCU.
Am spus-o, ori de câte ori mi s-a ivit ocazia, că domnul Florinel Dinu face parte din acea categorie rasată de oameni aleşi la care bunul simţ, onestitatea, tenacitatea şi perseverenţa merg mână în mână. Aşa se explică, de fapt, rezultatele de excepţie pe care Domnia Sa le-a obţinut, de-a lungul timpului, în calitate de cadru didactic titular la IPG Ploieşti (azi UPG Ploieşti), ori ca responsabil a varii contracte, granturi, proiecte etc.
Este autorul sau coautorul a 9 cărţi de specialitate științifică (din care, la 7, este unic autor) și a 98 de articole ştiinţifice publicate în ţară sau în străinătate (16 sunt articole cotate ISI, iar la 28 articole este prim autor). Deși variate ca tematică (extracția petrolului și a gazelor naturale, simularea proceselor de extracție, depoluarea solurilor și a subsolurilor contaminate cu hidrocarburi, managementul extracției petrolului și gazelor etc.), subiectele tratate se îmbină sistemic în contextul larg al optimizării explorării și exploatării zăcămintelor, în general, ale celor pentru hidrocarburi, în special. Ca să nu mai vorbim despre noile direcții legate de energiile recuperabile, unde a participat activ la găsirea unor soluții noi privitoare la obținerea și valorificarea hidrogenului, optimizarea sistemelor geotermale, a pompelor de căldură ș.a.
În acelaşi timp, așa cum am menționat și mai înainte, a desfăşurat şi o prodigioasă activitate de cercetare (cred că, într-o ierarhie a tuturor cercetătorilor de profil de la IPGG București, IPG sau UPG Ploiești, din toate timpurile, domnul Florinel Dinu se situează pe unul din primele locuri!) prin numeroasele proiecte interdisciplinare la care a fost părtaş, de-a lungul anilor, la varii unități de cercetare şi de producție din industria de petrol şi gaze, respectiv: A.N.R.E. București, A.N.R.M. București, S.C. OMV-Petrom S.A. Bucureşti, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. Mediaş, S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. Mediaş, S.C. AMROMCO ENERGY S.R.L., S.C.EXPERT SERV S.R.L. Ploieşti, Brenntag Canada Inc. – Calgary Technical Center – Canada, TONE Schlauchtechnic Inh. Gmbh- Germania etc.
Mai exact spus, a participat la elaborarea a 80 de contracte de cercetare ştiinţifică (la 50 de contracte a fost responsabil de contract), a 27 de granturi naționale şi internaţionale, a două brevete de invenție cotate ISI, a peste 22 de comunicări prezentate la sesiuni ştiinţifice desfăşurate în ţară și străinătate ș.a. Simpla lor enumerare (ca și în cazul elaborării de cărți de specialiate, articole etc.) ne pune în faţa un tablou complex de subdomenii, tematici și direcții aparținând activității complexe de extracție a petrolului și gazelor naturale, și nu numai!
Ca să nu mai vorbim despre deschiderea extraordinară spre colaborare și internațional, de implicarea și găsirea celor mai bune soluții de funcționare a instituției din momentul în care a fost ales rector al universității ploieștene, chiar și în aceste vremuri atât de tulburi și atât de dificile, în care capriciosul și ocultul coronavirus încă ne urmărește, ne bântuie și ne neliniștește. Nu demult, în perioada 24-27 ianuarie a.c., am participat, alături de Domnia Sa și de prorectorul Ionică Pană, la o întâlnire cu omologii de la Universitatea din Miskolc, Ungaria, ocazie cu care s-au inițiat importante direcții și trenduri de colaborare în varii domenii de activitate.
În fapt, aceste realizări sunt semne primordiale ale trecerii colegului Florinel Dinu prin această lume, dar sunt într-un fel și cărămizi pentru templul fiecăruia dintre noi, cadre didactice și studenți, care i-am purtat și-i vom purta pururea cinste și respect. Există însă, la răscrucea tainei, atunci când ziua de ieri crește, iar ziua de mâine se împuținează, și o lacrimă anume. E lacrima aceea mare pe care o numim uneori amintire, iar alteori uitare… Sunt sigur, din acest punct de vedere, că niciodată nu se vor zvânta obrajii familiei DINU de lacrimile scurse după dispariția ilustrului lor monarh. Pentru că Florinel Dinu i-a iubit cu osârdie, cu patimă, cu pornire năvalnică. Plecarea lui în lumea drepţilor a lăsat o dâră de nesfârșită jale în inima și sufletul soției sale iubite, Oana, alias Păpușe. Apoi, inima lui mare cât roata carului i-a cuprins înlăuntru-i cu infinită dragoste pe feciorii Robert și Paul, pe soțiile acestora, pe nepoți, pe soră, pe cumnat ș.a.m.d. Cu siguranţă că şi de-acolo, din ceruri, îi va veghea în continuare, amintindu-le mereu de versurile lui Victor Hugo: ”Mon vol est sûr / J`ai des ailes pour la tempête / Et pour l`azur !”.
Deşi părea de multe ori sobru, Florinel Dinu a iubit cu ardoare viaţa. Amintirile ploieștene, obârşia alipită de suflet, glumele pe care le făcea cu cei apropiați, petrecerile onomastice (și nu numai!) la care luau parte prieteni și cunoscuți din varii colțuri de țară și lume ș.a., toate le ducea cu el ca o dulce povară a gândului bun, a lucrului bine făcut și a traiului cumpătat între credință și adevăr. A ştiut să-şi apropie de inimă şi să-şi facă prieteni din cele mai variate pături sociale şi profesionale, de la simpli truditori la profesori, de la ţărani la doctori, de la cântăreți și artişti la miniştri şi nu mai ştiu eu ce, pentru că a reuşit ca nimeni altul să le insufle tuturor optimism, încredere şi speranţă în trăinicia şi fondul curat al sufletului românesc. Între altele, știu că a suferit enorm atunci când prietenul lui de suflet, renumitul campion Ivan Patzaichin, a trecut la cele veșnice….
De unde, oare, veneau toate acestea? Poate din sensurile adânci ale acţiunilor omeneşti şi năzuinţa oamenilor de a cunoaşte cele necunoscute, ori poate din izul de blestem atunci când eşti bântuit de vedeniile neîmplinirilor. Pentru că, deşi n-a fost niciodată un învins, a fost mereu bântuit de izul luptei cu neîmplinirile și mediocritățile din lumea noastră politică și academică… Tot așa cum cred că, în lupta care o ducea în taina sufletului său, a tot sperat, până în clipele de urmă, că lucrurile în România se vor îndrepta. Era parcă datoria lui supremă, de român neaoș și entuziast, față de țara din care a izvorât și care, din păcate, în vremea din urmă s-a afundat într-o umbră de rătăcire, durere și nenoroc. Era parcă dorința aceea lăuntrică, proprie fiecărui patriot adevărat, spusă aspru și pe șleau, de a crea în jurul numelui de român o aureolă de mărire reală, cu fire trainice de legătură cu valoarea universală care trece totdeauna peste nenorocirile și distrugerile temporare ale noastre sau ale străinilor.
Cu Florinel Dinu s-a stins un reprezentat de seamă al școlii universitare românești, în general, al celei ploieștene, în special. Colegii de dincolo, care au trecut Styxul înainte-i – Doctorul Beca, Doamna Coroianu, Vasile Dragoș, Ion Pârcălăbescu, Ion Necșulescu, Ion Făgărășanu, Alexandru Soare, Alexandru Stan, Alexandru Babskow, Cornel Popescu, George Iordache, Alexandra Șchiopescu, frații Ion și Dumitru Tocan, Ion Crețu, Constantin Popa (Papsi), Neculai Macovei, Tudora Cristescu, Mihai Ionescu (Benito), Virgil Grigore și-atâția alții – probabil că i-au rânduit și încălzit deja pământul… Ori, poate, va fi o ”întoarcere” în sensul strofei din poezia mea, ”Urcuș în lacrimi”:
M-am întors din nou în mine cu străbunii în spinare
Să adun din praful lunii, strălucirea unui ort,
Să dau daruri în lumină celui viu și celui mort,
Mângâind cu geana spaima lacrimei în picurare…
Cert lucru: odată cu ritualul inițierii în marea trecere a celor dragi, gândul își scurge sângele și prin rănile noastre. Ne înclinăm smeriți amintirii lui și sperăm că și acolo, în locul celor drepți, bunul Dumnezeu îl va binecuvânta cu dragostea Lui nesfârșită.