Nicoleta Dumitrescu
Cu siguranță, trăim vremuri tulburi. Vremuri care se mișcă în dreapta și-n stânga, dirijate de evenimentele care vin, toate, pe valul incertitudinii, orice pas făcut înainte fiind unul cu foarte multe riscuri, pentru că nimic nu mai este sigur.
În fapt, viața însăși este un lung șir de provocări, totul derulându-se sub amprenta lui… depinde. Un depinde care, din păcate, a reușit să modifice orice mișcă, timpul, care întotdeauna s-a măsurat nu doar în clipe, ci și în bani, fiind ba alungit, astfel încât o zi să poată avea și 25 de ore, ba încorsetat, senzația fiind că o oră s-a scurs cât într-o secundă.
Acum doi ani, fiecare persoană, indiferent în ce țară trăia, ce limbă vorbea, credea că nimic nu se poate întâmpla mai rău, în sens negativ, ca pericol public, decât pandemia, așa cum s-a văzut coronavirușii reușind să ocupe, în ascensiunea lor, tot mapamondul. Iar valurile succesive par că încă nu s-au liniștit, în continuare covizii reușind să renască, parcă, din propria cenușă, noi și noi variante apărând și răspândindu-se, din nou, în lume, semn că slabe speranțe ca acestei pandemii să i se pună, definitiv, capăt. Între timp, însă, în paralel, vin alte noi ”molime”, chiar sub semnul urgenței sanitare globale, toate fiind la pachet cu efectele încălzirii globale, ce au făcut ca în deșert să fie inundații, iar în alte zone mercurul termometrelor să urce dincolo de 40 de grade C.
Iar, din păcate, nici specialiștii în medicină și nici meteorologii nu vin cu vești bune, cel puțin dinspre meterologi, care au spus că, de acum încolo, verile vor fi extrem de călduroase, temperaturile venind la pachet, evident, și cu perioadele secetoase, iar vara aceasta poate fi considerată cel mai bun exemplu.
Dincolo de toate, s-a văzut că poată să vină și altceva mai rău decât pandemia – războiul, conflictul militar din Ucraina reușind să bulverseze- și încă la ce parametri- mersul înainte și al altor state. Pentru că, așa cum s-a văzut, economile multor țări – și așa fragilizate din lupta cu pandemia – au fost afectate, incertitudinea punându-și „mâna „ pe toate proiectele ce fuseseră luate în calcul pentru a se putea reveni, așa cum spera toată lumea, la mult așteptata normalitate.
Dar, oare, se va reveni vreodată la normalitate? Depinde! Depinde de ce va mai veni mâine, depinde de ce va veni peste o zi, peste două, peste o lună…
Însă, credea cineva că în secolul în care tehnica a avansat atât de mult, încât cu o simplă atingere pe ecranul unui telefon mobil se poate înlocui munca depusă de către un om, un ministru se poate bucura spunând, după recoltarea grâului, la nivel național, că țara o să aibă pâine? Ei bine, acest lucru s-a întâmplat chiar la sfârșitul săptămânii trecute, în România, cel care a dat această veste fiind ministrul Agriculturii.
Ce vremuri trăim! Vremuri atât complicate, răsucite și contorsionate când în dreapta, când în stânga, de atâtea și atâtea noi și noi provocări , mai ales liniștea și stabilitatea stând tot mai mult sub semnul termenului… depinde. Un depinde care face să nu se știe ce aduce ora, ce aduce ceasul sau secunda… fără ca nimic, absolut nimic, să mai fie așa cum a fost…
