O zi, un om, un gând (I)

Luiza Rădulescu Pintilie

Până la 80.000 de gânduri ne trec prin minte în fiecare zi. Iar el, gândul, zboară cu mult, mult mai repede decât aripile păsărilor, întrecând până şi călătoria cu trei sute de mii de kilometri pe secundă a luminii şi ajungând aproape instantaneu la destinaţie. Un om trăieşte prin gând şi sunt înţelepţi care ne-au spus de mult timp că viaţa acestuia este ceea ce gândurile sale o fac să fie. Se vorbeşte mult despre puterea gândului, nu puţini fiind aceia care susţin că este cea mai mare putere din Univers. Ne putem găsi armonia, echilibrul interior și pacea în gânduri sau dimpotrivă, fiindcă mai mult de jumătate din gândurile care ne trec prin minte sunt negative. Cu gândurile noastre – bune sau rele – ne construim pe noi, dar şi lumea căreia îi aparţinem. Fiindcă lumea se află nu numai în afara noastră, ci şi în noi.
Fiecare zi e, într-un fel, o viaţă mai mică şi cu fiecare dimineaţă începe tot restul vieţii noastre…
Adunate sub titlul “O zi, un om, un gând”, vă propun să deschidem , din acest colţ de pagină, o fereastră spre universul gândurilor…

Dan Gulea, scriitor, critic și istoric literar, eseist, doctor cum laude al Universităţii din București, profesor de Limba și literatura română la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” Ploieşti

Chiar dacă este abia începutul lui august, privesc cu îngrijorare și preocupare spre începerea anului școlar, care polarizează deja societatea noastră, pe de o parte prin preconizata reorganizare a anului școlar și academic, prin renunţarea la mai multe mărci de continuitate și echitate ale învăţământului românesc, cum ar fi lucrările scrise semestriale sau tezele, repartizarea computerizată la admiterea în liceu, vehicularea nonșalantă a unor „concepte” precum vacanţa de schi – pe de alta prin desfiinţarea instanţelor de verificare a tezelor de doctorat, mărul de aur în care oamenii puterii de ieri și de azi își cam rup dinţii.
În fond, este vorba despre rolul autorităţii de orice fel, în primul rând al autorităţii simbolice, întruchipate de profesionist – în sens generic, dar de unde vine oare termenul de profesor? – permanent contestat în ultima vreme de ceea ce Umberto Eco numea „idiotul satului”, acesta din urmă fiind cel care s-a trezit în poziţii de articulare instituţională sau nonformală, în special prin intermediul Internetului. Și am văzut efectele acestui tip de contestare, în care nu doar directivele, ci și raţionamentele medicilor erau permanent negate, în ciuda oricăror evidenţe, în care orice fel de specialist, indiferent de domeniu, este imediat contestat de o voce „populară”, de o bursă a zvonurilor indeterminată. Cu toate acestea, pentru că s-au manifestat și în alte circumstanţe, am convingerea că societatea noastră a început să regăsească vocea profesioniștilor, existând destule semne în această direcţie.

Gabriela Nicolau – conservator, şef secţie Muzeul “Conacul Bellu” Urlaţi

Mii de gânduri mă împresoară, nu îmi dau pace sau chiar îmi place să le chem.Unele se bat cap în cap, dar cele mai bune biruiesc! Şi aşa se face că am ajuns la finalul carierei mele de lucrător de muzeu. Am avut şansa să păstoresc unele dintre cele mai frumoase muzee din Prahova, pentru care am gândit şi realizat proiectele expoziţionale şi aş aminti muzeele: Conacul şi Foişorul Bellu , Casa de târgoveţ-Hagi Prodan din ­Ploieşti, Muzeul Sătesc Sângeru şi Expoziţia Tohani – popas pe Drumul ­Vinului. Mă gândesc ce este mai bine să fac: bilanţ şi continuitate sau retragere (pentru că este foarte greu să suporţi toate umilinţele din partea unora doar pentru că ai un crez).
De peste 35 de ani, din dragoste si respect pentru trecut, pentru mărturiile iubirii de frumos ce ne-au fost lăsate de baronul Alexandru Bellu aici la Urlaţi, la Conacul Bellu, mă gândesc cum pot să-i fac pe oamenii ce sunt într-o continuă căutare de frumos să uite de toate greutăţile şi de vremurile tulburi. Acest loc l-am recreat cu gândul, cu dorinţa de a-i ,,scoate“ pe oameni din timpul prezent şi a -i purta în alt timp, mai paşnic. Sper că am reuşit! Energia bună a casei şi a oamenilor care i-au trecut pragul mi-au dat puterea să depăşesc toate obstacolele şi să merg mai departe. Mă gândesc cu multă recunoştinţă la cei care ne-au lăsat această frumoasă moştenire şi la cei care au salvat-o. Acest loc este un loc ,,viu” şi aceasta datorită oamenilor care vin să îl descopere şi cărora doresc să le transmit toate gândurile mele bune în speranţa că împreună vom învinge toate vicisitudinile vieţii.

Adriana Zamfir – Certified ­Personal Coach, Teacher, Trainer & Speaker la Maxwell Leadership Romania, facilitator de programe educaţionale și autor la „Alături de părinţi. Pentru copii”

Multă vreme m-am întrebat ce face diferenţa între cineva care are succes și cineva care nu are, deși ambele persoane au competenţe, sunt inteligente, au potenţial. Multă vreme m-am întrebat cum ar fi dacă și eu aș avea succes în viaţă, deși am crescut cu ideea că succesul nu este pentru toată lumea. Multă vreme m-am întrebat ce este, de fapt, succesul.Chiar așa? Ce înseamnă succesul?Fiul unui om de succes a avenit la tatăl lui și l-a întrebat: ” – Tată, care este secretul succesului? – Două cuvinte. – Care sunt acelea? – Decizii corecte. – Hm…Şi cum ştii să iei deciziile corecte? – Un cuvânt. – Care e ăla? – Experienţa. – Şi de unde ai experienţa? – Două cuvinte. – Care sunt acelea? – Decizii greşite.”
Multe decizii greșite luăm în viaţă și, din păcate, de foarte puţine ori formăm experienţa care să ne ducă spre deciziile corecte. Ne temem de eșec, cu toate că acesta merge mână în mână cu succesul. O greșeală pe care am făcut-o, în legătură cu succesul, greșeală pe care o fac majoritatea oamenilor, a fost să am impresia că acesta este o destinaţie. O destinaţie la care eu nu pot ajunge. Succesul nu este o destinaţie, este o călătorie.De exemplu, terminăm școala/facultatea, primim o diplomă, familia este lângă noi, prietenii, de asemenea, ni se strânge mâna, primim felicitări. Este ziua când avem succes.
Dar, oare, am devenit de succes când am primit diplomă? Nu, ea este o recunoaștere pentru ceea ce am făcut timp de patru-cinci ani. Succes este atunci când decidem să continuăm, în timp ce unii renunţă. Succes este atunci când am învăţat pentru un test, când am făcut un proiect sau o temă scrisă, când facem câte ceva zilnic care să ne formeze obiceiuri bune.Succes este atunci când ne folosim super puterile (punctele forte cu care ne naștem) în ceea ce facem.
Oare câţi dintre noi nu am spus, măcar o dată, următoarele cuvinte: „când ajung acolo, o să…”, „dacă ajung acolo, o să…”, „oare aș ajunge și eu vreodată acolo, ca să pot să…”? Eu da, le-am spus. Dar nu mi-era prea clar ce înseamna acel „acolo”. John Maxwell, numărul 1 în lume la leadership, spune că secretul succesului este determinat de agenda noastră zilnică.
Ce vrem să fim mâine trebuie să facem azi. Ceea ce facem zilnic ori ne duce mai departe spre viziunea noastră ori ne îndepărtează. Uneori muncim toată viaţa ca să devenim un succes… peste noapte. Ceea ce se întâmplă este că ne observă cineva, ne recunoaște că inspirăm și adăugăm valoare. Călătoria este o încântătoare experienţă. Călătoria este mai importantă decât destinaţia, în drum spre destinaţie ne dezvoltăm, ne bucurăm de proces. Destinaţia este recunoașterea de la capătul drumului.
Așadar, succesul este posibil. Este posibil pentru mine. Este posibil și pentru tine. Este posibil și pentru noi toţi. Singurul lucru mai bun decât a face călătoria singur este să călătorim cu altcineva: să învăţăm împreună, să creștem împreună, să ne dezvoltăm împreună, să fim mai buni împreună. Deci succesul este diferit pentru fiecare și este o călătorie, o călătorie de la banal la potenţial.
Tu cu cine te însoţești în călătoria ta?

Florin Șuţu, artist plastic, ­membru al Uniunii Artiştilor ­Plastici din România-Filiala Prahova

Mă întremez la gândul că marea este încă la locul ei, că revine la țărm chiar și atunci când îi întorc spatele, că mă caută zi și noapte când lipsesc peste an. Mă întristez la gândul că într-o bună zi își va întinde chipul pe nisipul ud, aidoma unui câine credin­cios, așteptându-mă în zadar. (În imagine – lucrarea „Lirică privire înspre larg”, acrylic/pânză, 2016)

(Va urma)