Nicoleta Dumitrescu
O întâlnire recentă dintre președintele Societății Române de Meteorologie și fermieri din Vrancea și Bacău, județe în care deja pământul a crăpat din cauza lipsei apei, iar culturile agricole sunt compromise, a scos în evidență ceea ce se și anticipa de altfel. Și anume faptul că seceta de acum este numai începutul, pentru că vor veni vremuri grele, avertismentul fiind făcut, fără nicio urmă de intenție de a induce panică, de către șeful de la Societatea Română de Meteorologie, acesta vrând doar să prezinte realitatea, așa cum este ea acum și ce se preconizează și în anii următorii, la capitolul veri toride.
În context, susținând că înțelege disperarea oamenilor, care deja văd dimensiunea pagubelor pe teren, acesta a ținut să precizeze că, obligatoriu, guvernele trebuie să ia măsuri pentru perioada următoare. Iar printre măsurile necesare pentru reducerea efectelor secetei trebuie să se regăsească, obligatoriu, irigațiile, realizarea de mini baraje pe fiecare râu mijlociu, amenajarea de perdele de protecție agricolă. Totodată, ar mai fi nevoie și să se investească bani în cercetare agricolă și să fie alese soiuri rezistente la secetă.
Din punctul de vedere al oricărei persoane care știe, cu adevărat, cu ce se ”mănâncă” agricultura, propunerile menționate anterior vor fi considerate mai mult decât corecte și normale, în contextul în care, de la un an la altul, nici iernile nu mai sunt ceea ce au fost odată, adică acum sunt fără zăpadă, verile fiind din ce în ce mai des cu temperaturi ce ajung la 40 de grade C, așa cum se înregistrează și în această perioadă. Însă, în România, este mai greu cu specialiștii, nu din cauza faptului că aceștia nu ar exista, ci din cauza faptului că, acolo sus, la centru, unde se iau deciziile pentru popor și în numele lui, propunerile sunt făcute, adesea, de către cei care stau mai mult în birou, la umbra… încrederii acordate de către partidele aflate la guvernare.
Iar acest lucru s-a tot văzut în ultimii ani, dovadă că, anul acesta, tot ei, politicienii, care mai de care, au făcut marea descoperire a… lipsei instalațiilor de irigare, deși știau, foarte bine, că vechile echipamente fie au fost desființate total, fie zac, descompletate pe câmp, ruginite. Pe de altă parte, s-au mai alocat fonduri în cercetare? Să răspundă tot consilierii și directorașii înșurubați prin ministere cu avizul liderilor de partid! Numai că, se știe, cercetarea e și ea făcută praf, unele dintre vechile institute de cercetare, din lipsă de finanțare, fiind nevoite să-și închidă activitatea, parțial sau total.
Zilele trecute, la televizor, una dintre persoanele mai în vârstă dintr-un județ în care porumbul a ajuns să fie deja cosit și să fie dat la vite, din cauza faptului că se uscase pe câmp întrucât nu mai avea nicio șansă să rodească, seceta fiind deja instalată, își amintea, cu lacrimi în ochi, de perioada în care, fiind copil, prinsese anii cumpliți din 1946-1947, când se instalaseră secetea și foametea. ”Mi-a rămas vie în imagine, și acum, cum se punea câte o bucată de mămăligă pe plită. Nu se ajungea la toți, că se pârjolise totul pe câmp. Nu avea lumea ce să mănânce, efectiv. Odată, văzusem un om pe drum, care se împleticea atunci când mergea. La început, nu am înțeles de ce. Dar o femeie, văzându-l, s-a dus în casă și i-a adus o bucată de mămăligă. N-am să uit nici asta. A picat în genunchi și așa a mâncat, aproape plângând, fiind lihnit de foame! N-aș mai vrea, în vecii vecilor, să mai văd așa ceva. Însă, nu e deloc bine ce vremuri au venit acum peste noi”, a spus bătrânul.
Este adevărat, vremurile vin, ca tăvălugul, peste oameni, cu toate relele lor. Dacă, însă, s-ar păstra ceea ce este bun, iar ceea ce există s-ar și moderniza, atunci poate că traversarea vremurilor grele ar fi ceva mai ușoară. Cu o condiţie însă: ca și aceia, de sus, de la centru, să iasă de sub umbra politicului la care au tot stat și încă mai stau, să iasă și din birou și să-i mai vadă și pe ei soarele! Ar avea ce să vadă, la rândul lor, ce a putut să facă soarele, în lipsa apei, mai ales în câmp!
