Florin Tănăsescu
„În numele partidului, se botează…” Şi dom’ părinte pune frână la cuvinte. „Ziceţi-i numele, că l-am uitat!”. Naşa, cu fusta crăpată faţă-spate, pleacă furioasă. Se-mpiedică de prag. Cade palancă.
„Gata, am găsit lista cu viitorii parlamentari. Mai greşim şi noi!”, cere iertare părinţelul.
Naşa-i adunată de pe jos. Cum a fost adunată, cândva, de prin văi.
Dom’ părinte continuă: „Se botează şeful lui Dumnezeu, senatorul Smeu!”
Naşul nostru cel de toate zilele tremură ca apucatul. Naşa cere ceva de prizat. Săruri, nu vă gândiţi la ce se gândeşte poliţia!
„Părinte, nu pe senatorul Smeu îl botezi, că-i dus prin teritoriu. Ăsta mic e fi-su’, Zmeu.
A treia scufundare: „Se botează şeful lui Dumnezeu, viitor deputat Zmeu!”
Martorii botezului răsuflă uşuraţi. Doar naşul zace de câteva mandate-ncoace.
„E deocheat, zice naşa. Să-mi tragă cineva la xerox «Tatăl Nostru!», că l-am uitat”.
„Bre, fluieră cineva din categoria „minorităţi”! Ia bagă mata «se votează»!”.
Dascălul se prăpădeşte de râs.
– Tu ce-ai mă, n-ai auzit de anticipate?
– A, cum să nu? Citeam „Alegere de stareţă”.
Naşul, înviat după descânt, zbiară:” Să ne conducă o femeie? Rămâne coaliţia, chiar de-ar fi să piară ţara! Bagă, dom’ părinte, şi poporul la apă! Două botezuri nu strică. Sunt chiar bine-primite. Şi înmiit va cotiza Parlamentul la Filiala-Partid a mata. Sau Parohie… Sau ce-o mai fi şi ţara asta!”.
„Certificatul de naștere al domnului viitor senator Zmeu îl aveţi?”.
Intervine unul care fusese botezat şi rebotezat: „Se spune şeful lui Dumnezeu! Că noi suntem mai pre-Sus de toţi şi de toate. L-avem, părinte. L-avem şi p-ăla de deces, că nimeni nu iese din Parlament decât mort.
Ieri a fost botezat viitorul senator Zmeu, odrasla domnului Smeu. Mâine, domnul senator Paraleu. Toţi, mai pre-Sus de noi. Credincioşi votanţi ai Parohiei…
Sau ce-o mai fi şi ţara asta!
