Florin Tănăsescu
După vaccinarea la chiuvetă, s-a trecut la Autorecenzarea la cască. Eu, de exemplu, primeam instrucţiunile în timpan.
La prima întrebare – „Unde stai, mă?” – am răspuns că la bloc. Mi s-a ordonat: „Salt la ăl’ de vizavi!”. Am sărit şi-am nimerit la pervazul vecinei.
Eeeei… Şi era noaptea pe la trei!
A urmat recomandarea: „Cere ceva de mâncare, să-i vedem nivelul de trai!”.
Am cântat: „Dragă domnişoară, ieşi puţin afară, bagă un covrig…”. Nimic.
„Fă o aroganţă! Intră în casă şi-apoi în şifonier!”.
Am intrat. Număram rochiile. Am raportat: 15!
Mi s-a şoptit: Ea a scris 14. Amenda o paşte!
A urmat întrebarea de baraj: Ai văzut filmul „Cu duşmanul în pat”?
„Da, să trăiţi!”
A urmat: „Ea cu cine e?”
„Cu nimeni, bre!”
„Deci, ne putem baza pe votul ei. Acum bagă un Cotroceni!”.
Am luat taxiul şi-am ajuns.
„Aici cântă cucuveaua!
În cască: „Asta cântă de treij’ de ani. Nimic nou. Fuga la sat şi intră în primul grajd!”.
Eu: „De când s-a mutat Guvenul în mediul rural?”.
„«Măi, animalule», faci mişto de noi? Intră şi zi-ne ce vezi!”.
Am raportat: „Două paie, trei măgari!”.
în cască am auzit: „Bă, nu ne-njura!”.
„Dacă asta văd…”.
Păcănituri în ureche: „Stai să confruntăm cu ce-a declarat megieşul. Bate. Doar că el a scris doi măgari jumate!”.
„Următorul pas?”, am întrebat cu sfială.
Google Maps indică o stână în zonă. Numără oile!”.
N-am apucat să le văd. Au sărit câinii pe mine.
„Ajutooor!”, am strigat.
În cască mi s-a spus cu subiect şi predicat: ” Ne pare rău, da’-n ţara asta scapă cine poate!”.
A ieşit ciobanul c-o bâtă. A dat în stânga şi-n dreapta. Pe mine m-a lovit în cap şi pe spinare.
Sunt la spital, cu fractură cranio-cerebrală şi durere de şale. Doctorul zice că rămân cu sechele.
Tremur de frică.
Asistenta medicală: „Cum ar fi să spionezi oameni nevinovaţi. Pe unde umblai teleleu, azi-noapte, pe la trei?”.
Am sărit din pat, direct pe tavan. Acolo stau de veghe.
Spionez toţi aparţinătorii acestui neam.
Dacă le vine vreo idee?
