Sfânta Eufimia a trăit în zilele lui Diocleţian și ale lui Prisc, antipatul Europei, fiind fiica lui Filofron și a Teodosianei. Fiind pârâtă la ighemon că este creștină, a fost chinuită cu roate și în foc și alte multe chinuri răbdând, a luat cununa muceniciei. În zilele binecredincioșilor împăraţi Marchian și Pulheria, s-au adunat cei 630 de Sfinţi Părinţi la Calcedon.
Aceștia au anatematizat pe cei care se ţineau de Eutihie și de Dioscor și au caterisit pe cei care ziceau că în Hristos este doar o fire și o lucrare.
Dar aceștia neplecându-se dreptei credinţe, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreapta credinţă și au silit și pe eretici să scrie și ei într-alta gândul și socoteala lor. Și deschizând racla sfintei, au pus cărţile amândouă pecetluite pe pieptul ei și s-au dus.
Iar peste puţine zile mergând, au aflat cartea ereticilor lepădată la picioarele sfintei, iar cartea drept-credincioșilor în cinstitele ei mâini. Acest lucru văzându-l, ereticii s-au umplut de rușine, iar drept-credincioșii de bucurie.
