Sfânta Macrina s-a născut în anul 327 şi a fost sora Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa, fiind cea mai mare dintre cei zece copii ai familiei.
Sfânta Macrina a fost logodită cu un tânăr nobil, care după un timp a murit. Când logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai dorit să se logodească spunând: „Nu este drept ca fecioara logodită o dată cu un bărbat să caute dupa aceea iar logodna; chiar şi după legea firii, trebuie să fie o singură logodnă, aşa cum este o singură naştere şi o singură moarte.” După moartea logodnicului ei, Macrina intră în monahism împreuna cu mama sa, Emilia, nevoindu-se în asceza aspră. După un timp, mama sa Emilia şi fratele sau, Sfântul Vasile cel Mare, au trecut la cele veşnice. La nouă luni după moartea Sfântului Vasile, Sfânta Macrina a fost vizitată de Sfântul Grigorie de Nyssa, care a aflat-o pe patul morţii. Cei doi îşi împărtăşesc amintiri despre Sfântul Vasile, vorbesc despre natura omenească, dumnezeiască iconomie şi despre viaţa de apoi. Cu puţin înainte de ceasul ieşirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: „Stăpâne Atotputernice Doamne, Carele dai odihna trupurilor noastre prin somnul morţii pentru o vreme, Tu iară le vei scula pre ele la buciumul cel de apoi. Iartă-mi mie păcatele mele, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, şi dă-mi mie cu suflet curat să ies înaintea Ta din acest trup stricăcios, dăruieşte-mi mie ca sufletul meu fără de păcat să se înalţe, ca tămâia înaintea Ta.” După aceea s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, faţă şi inimă, şi şi-a dat sufletul.
