Sfântul Sisoe cel Mare a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare. A primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, a scoate duhurile rele şi a învia morţii. Sfântul Sisoe s-a nevoit în pustia Egiptului vreme de 72 de ani. Cuviosul Sisoe postea atât de mult încât ajungea să nu mănânce nimic timp de mai multe zile.
Într-una dintre zile, un om se îndrepta cu fiul său spre chilia Sfântului Sisoe pentru a lua binecuvântare. Pe drum, copilul muri, însă tatăl, fără a se tulbura, şi-a continuat drumul până la bătrânul Sisoe. A intrat în chilia acestuia cu fiul său în braţe. A căzut la pământ pentru a fi binecuvântat. După acest gest, tatăl s-a ridicat, lăsându-l pe copil la picioarele Sfântului Sisoe.Bătrânul, necunoscând că fiul acestuia este mort, i-a spus:” Ridică-te şi du-te afară!”
După ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat şi a ieşit. În urma acestei minuni, tatal i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul său, iar bătrânul i-a spus să nu vestească nimănui despre cele petrecute până la moartea sa. Cuviosul Sisoe a trecut la cele veşnice în anul 429.Un frate l-a întrebat pe Sisoe: „Dacă suntem într-o călătorie şi călăuza ne rătăceşte, trebuie să-i atragem luarea-aminte?“. Bătrânul zice: „Nu“. Fratele întreabă:
„Să-l lăsam atunci să ne rătăcească?“. Bătrânul zice: „Dar ce să faceţi, să luaţi un ciomag şi să-l bateţi? Eu am cunoscut câţiva fraţi care călătoreau prin pustiu şi călăuza lor i-a rătăcit, noaptea. Erau doisprezece şi toţi ştiau că s-au rătăcit şi fiecare se lupta cu sine ca să nu spună. Când s-a făcut ziuă, călăuza şi-a dat seama că au greşit drumul şi le-a zis: «Iertaţi-mă, ne-am rătăcit». Toţi i-au zis: «Ştiam, dar am tăcut». El a fost uluit şi le-a zis: «Fraţii se stăpânesc până la moarte, ca să nu vorbească». Şi L-a slăvit pe Dumnezeu. Bucata de drum pe care o rătăciseră era de douăsprezece mile“.
