Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749, în oraşul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Până la intrarea în monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La vârsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde învăţătura dascălului Ierotei. Aici a înălţat latina şi franceza, devenind un bun cunoscător al Sfinţilor Părinţi, al aghiografiei şi sfintelor canoane. El învăţa cum se poate dezrobi mintea (nous) de înlănţuirea plăcerilor simţurilor, pentru a-i permite înălţarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovniceşti ale contemplaţiei. Revine în Sfântul Munte şi i se încredinţează traducerea şi editarea operelor complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog. A redactat şi un «Îndreptar de spovedanie» care este folosit regulat în Biserica Greacă de azi. El a publicat, de asemenea, două opere adaptate după vestitele cărti duhovnicești din Apus, adică «Razboiul nevăzut» de Lorenzo Scuppoli (1589) si «Deprinderi duhovnicești», care au cunoscut până în zilele noastre un mare ecou. Precizăm că dacă Sfantul Nicodim Aghioritul a folosit literatura spirituală apuseană, aceasta nu a afectat învăţătura lui ortodoxă.
Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfântului Nicodim să traducă o antologie a Sfintelor Canoane. După doi ani de muncă a terminat această operă, pe care a numit-o «Pidalion». Lucrarea a fost editată prima dată la Leipzig, în anul 1800, însoţită de binecuvântarea Sfântului Sinod şi a patriarhului ecumenic. În limba română a apărut tradusă în anul 1844, la Mănăstirea Neamţ. Sfântul Nicodim a corectat şi pregătit pentru tipar scrierile complete ale Sfântului Grigorie Palama, însă lucrarea a fost distrusă la Viena, în timpul războiului. A trecut la cele veşnice pe 14 iulie, 1809. Tomosul de canonizare al Sfântului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I, împreună cu membrii Sinodului, pe 31 mai 1955.
