Nicoleta Dumitrescu
Deși sunt la jumătatea mandatului, politicienii români se gândesc, deja, la viitoarele alegeri. Nu e deloc o mișcare greșită, pentru că, până acum, candidații – mai ales cei pentru funcțiile cele mai importante – erau anunțați și prezentați în mod public, de cele mai multe ori, cu câteva luni înainte să înceapă campania electorală, părând că a fost extrem de greu să fie identificate persoanele cele mai potrivite, fie pentru consilieri locali și județeni, fie pentru deputați și senatori, chiar și pentru candidatul la Cotroceni.
Ca urmare, privind către viitor, unele dintre partide își fac deja calcule. De exemplu, proaspăt ales șef la USR- formațiune politică aflată acum în tabăra opoziției- Cătălin Drulă a declarat, în urmă cu ceva zile, că după alegerile din 2024 vrea ca partidul său să dea premierul, evident în cazul revenirii la guvernare… Pe de altă parte, însă, și PSD face calcule, pentru prezidențiale liderul partidului, Marcel Ciolacu, anunțând că viitorul candidat va fi ales de către filiale, adică de fiecare consilier comunal, municipal, orășenesc și județean de la PSD, de viceprimarii și primarii social-democrați, în conferințe de alegeri din întreaga țară, urmând să se schimbe cu totul sistemul de desemnare a candidatului pentru funcția de președinte al României, acesta precizând că vor fi acceptați, drept candidați, inclusiv oameni din afara partidului.
Oricum, 2024 va fi, cu adevărat, pentru partide și politicieni, mai mult decât un an dificil, întrucât va fi pentru prima oară, cel puțin în ultimii zeci de ani, când toate cele patru scrutinuri la care electoratul va fi chemat la urne se vor desfășura în același interval de timp. Adică, în 2024 vor avea loc alegerile europarlamentare, cele locale și cele parlamentare, inclusiv cele prezidențiale.
Însă, dincolo de strategiile pentru viitoarele alegeri și de modalitatea desemnării viitorilor candidați, având în vedere faptul că politicienii români, când a fost vorba despre reforme și strategii în diferite domenii, și-au ales ca reper modele de prin alte țări străine, nu ar fi rău ca, de pildă, 2024 fiind un așa important an electoral, în care românii vor fi chemați de patru ori la vot, să-și aleagă drept studiu de caz modelul suedez. De ce tocmai modelul suedez? Pentru că, dacă s-ar aplica și-n România, cu adevărat ar fi o adevărată revoluție electorală. Și asta deoarece Suedia este țara în care politicienii nu au privilegii, nu au secretare sau mașini de serviciu cu șofer, președintele Parlamentului având la dispoziție, în schimb, un card pentru a-l folosi pentru…transportul în comun. Este țara unde parlamentarii și miniștrii nu au nici gărzi de corp ori consilieri sau asistenți personali plătiți din banii statului, tot Suedia fiind țara în care cei care au fost votați de popor nu au imunitate parlamentară și unde, acum câțiva ani, un vicepreședinte și-a pierdut funcția pentru că a cumpărat, în baza unui card guvernamental, o tabletă de ciocolată și alte obiecte de folosință personală.
În consecință, va fi posibil, în România, ca vreun partid să cuprindă în oferta sa electorală modelul suedez? Exclus! Pentru că, în vecii vecilor, politicienii români nu vor renunța, de bună voie, la ceea ce cred ei că li se cuvine. Iar ei cred că li se cuvine cam tot ceea ce nu este trecut în dreptul politicienilor suedezi la capitolul beneficii, de la mașină de serviciu și șofer până secretara de cabinet și liota de consilieri, mai mult sau mai puțin personali. În schimb, aceiași politicieni români vor rămâne constanți, și-n 2024, cu lungul șir de promisiuni reciclate de la precedentele alegeri, din care nu vor lipsi tronsoanele de autostrăzi, majorările de pensii și indemnizații și câte și mai câte promisiuni care, din diverse motive, după alegeri, vor fi puse la sertar…
