Luiza Rădulescu Pintilie
Peste puţine ceasuri, în Galeria de Artă Ploieşti, va avea loc mai mult decât un vernisaj expoziţional. Astăzi, vineri, 15 iulie, la ora 17,00, la Ploieşti şi cu o oră în urmă după fusul orar al graniţei franco-elveţiene de care sunt legate, de 30 de ani, după plecarea din România, destinul său existenţial şi vocaţia creatoare, artista Delia Sechel Perrois reîntâlneşte publicul de „acasă”, făcându-l cumva părtaş al călătoriei sale către sine, către artă şi către lume, al întrebărilor pe care şi le-a pus, al răspunsurilor pe care le-a găsit deja şi al celor încă aflate în căutare şi către care continuă să „vâslească”.
Am întâlnit-o pe distinsa artistă la puţin timp după ce lucrările de tapiserie, pictură şi tehnici mixte şi-au găsit locul în galerie, în prima sa expoziţie personală vernisată , după mai bine de patruzeci de ani, în oraşul în care şi-a făcut studiile artistice, absolvind, în promoţia 1975, Liceul de Artă, actualul Colegiu „Carmen Sylva” şi în ţara în care ultima sa expoziţie, vernisată în februarie 1989, s-a chemat , mai mult decât sugestiv, ca o premoniţie chiar, „Poarta- Limitele care se deschid”. În 1992 a plecat la Geneva şi absolventa Facultăţii de Arte Decorative (Catedra Tapiserie) din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti s-a specializat, s-a adaptat, şi-a desăvârşit studiile la nivel postuniversitar în cadrul Ecole Superieure d’ Arts Visuels din Geneva, s-a lăsat „furată” – cum ne-a mărturisit – de un francez, continuând să aparţină deopotrivă universului artistic „ţesut” în jurul Genevei şi celui de viaţă, de dincolo de graniţă, în Franţa, dar ,mai ales, la fiecare zece ani, simţind că se sting energia şi vibraţia unui proiect început şi se deschide un alt capitol al călătoriei sale. Fiindcă, reflectând asupra sa şi asupra sa personalităţii sale artistice, s-a descoperit a fi un fel de Ulise – înţeleptul, curajosul, inventivul, neînfricatul rege din Itaca, pe care întâmplări potrivnice, furia mării, voinţa zeilor şi a destinului l-au implicat într-o serie de evenimente dramatice şi a a cărui călătorie de întoarcere, desfăşurată pe zece ani, e în fapt un pelerinaj către origini, presărat cu încercări iniţiatice, cu descoperiri, iniţieri, perfecţionări, cunoaşteri şi autocunoaşteri, cu căutări ale adevărului, ale liniştii, ale nemuririi, până la urmă ale propriului progres. Şi, ascultând-o, pe artista Delia Sechel Perrois, privindu-i lucrările abia aşezate pe simeze, reţinând echilibrul şi profunzimea autodefinirii ca om şi ca artist îndrăznesc să spun că am văzut-o, la rându-i, pe marea vieţii, însoţită de curajul de a pleca din România, de a începe la Geneva şi a încheia etape, înnodând fire existenţiale dar şi artistice, trecând, de exemplu, de la lucrări de tapiserie la instalaţii ample, expuse în spaţiu liber, vorbind metaforic despre echilibru, potecile speranţei, grădina Paradisului, sau viaţa ca un vis. Hârtiei de calc, abandonată de arhitecţi în era desenului computerizat, Delia Sechel Perrois i-a dat, dincolo de transparenţa şi frumuseţea ei, forţa de a deveni, printre altele, un fel de „strigăt” pentru risipirea ceţii care riscă să se aşeze peste tradiţiile pe care le iubeşte atât de mult. Revenind la expoziţia ce va fi vernisată astăzi, curatoarea acesteia, Mioara Lujanschi – de care artista ne-a mărturisit că o leagă o veche prietenie şi „poveştile” creionate împreună pentru fiecare nouă întâlnire expoziţională cu publicul – spune: ”Iconic este o reconfigurare a femininului ca forţă de regenerare. Sunt expuse şi interpretate plastic, în tehnici variate, mai multe repere iconice ca energii transformatoare Circe, Moly, Penelopa, Atena şi chiar Odiseu (Ulise) în esenţa sa feminină”. Personal, abia intrată în spaţiul expoziţional, mi-au atras atenţia o corabie pictată pe lemn, cu foiţă de aur – simbolul călătoriei despre care mi-a vorbit artista – şi un splendid copac al vieţii, împodobit cu o frumoasă maramă, al cărui motiv i-a rămas întipărit în minte după ce l-a văzut pe zidul unei biserici şi după ce, la Putna, a fost fascinată de vasul impresionant din care se revărsau flori culese din grădina măicuţelor din sfântul lăcaş. Şi aşa cum artista are povestea sa, fiecare lucrare poate dezvălui privitorului propria poveste. Fie că e vorba despre tapiseriile în firele cărora sunt ţesuţi trandafiri roşii de pe scoarţele româneşti, de picturi în ulei, de pastel sau acuarele, de guaşe, de colaje cu intarsii dantelate şi broderii ori simboluri coborâte din sfinte icoane, colajul fiind una dintre pasiunile sale.
Oraşul Geneva este situat pe malul celui mai mare lac din Europa – lacul Leman – şi către acesta a plecat, în călătoria vieţii sale şi a destinului său creator artista Delia Sechel Perrois, după ce, nu numai cu talent, ci şi cu taina unei viziuni anticipative, deschidea expoziţional, la Bucureşti, cu puţin înainte de evenimentele din 1989, poarta către depăşirea limitelor şi libertatea de a fi şi de a crea. Una dintre mărturii o vor avea sub ochi toţi cei care vor trece pragul expoziţiei Iconic, ce va rămâne deschisă, la Galeria de Artă Ploieşti, până pe 27 iulie 2022. O expoziţie pe care artista o dedică tuturor colegilor săi din liceu şi facultate, amintirilor comune din taberele de studiu şi creaţie, despre care, vorbindu-mi, nu mi-a fost greu să observ şi zâmbetul, dar şi uşoara înfiorare a înlăcrimării unor ochi de culoarea verdelui-albastru al mărilor…
