Florin Tănăsescu
Cred că a fost adevărată această întâmplare. Nu ştiu dacă am citit sau nu „Mizerabilii” ori ei sunt printre noi. Era sărbătoare. Cum e azi. Şi zarvă mare.
Şi, printre mizerabili, mulţi copii. Unul a venit la mine. S-a prezentat: „Eu sunt Gavroş!”. Fie n-auzeam eu bine, fie…
Fapt este că a luat o foaie de hârtie şi-a scris numele Gavroche. „Mama aşa mă întreabă la telefon: «Ce ai mâncat astăzi, Gavroş? La şcoală ai fost? Bravo! Să asculţi de profesori, copile!»”.
„Şi ea cine e?”, l-am întrebat pe puştiul de 11 ani. Neîmpliniţi, cum neîmplinită este viaţa multor copii din ţara asta. Mizerabililor!
Gavroş – care se scrie Gavroche – a strigat cât să audă un minister întreg. Ăla, al Familiei, Tineretului şi – ce glumă! – Egalităţii de Şanse: „Cozet îi zice tatăl ei când vorbesc la telefon. În catalog e scrisă Cosette”.
În bibliotecă aveam BPT-uri, de pe vremea când eram copil. „Singur pe lume”, de exemplu…
Copilul îi modifică titlul: „Gavroche – singur pe lume”.
Cosette, mai egoistă ca orice copil care mănâncă pe furiş o gogoaşă – nu de la Mc Donalds – ci de la patiserie, şterge şi ea şi scrie „Singură în ţară. Mama vine, poate, la vară”.
Le atrag atenţia că nu-i frumos ce fac. Că pe vremea mea, în cărţi…
„Pe vremuri existau un singur Gavroche şi-o singură Cosette. Azi…”, îmi spune un domn care se prezintă Jean Valjean.
„Azi e Ziua Copilului. Primesc daruri. Se scrie în ziar despre ei. Sunt întrebaţi ce meserie îşi aleg când vor fi mari. Sunt…”
Mă întrerupe domnul Jean:
– Sunt întrebaţi dacă le este dor de cineva ? Cozetele şi Gavroşii acestui neam au fie mama, fie tata, fie pe-amândoi plecaţi la muncă. Afară, cum ziceţi voi. Ei nu au „Amintiri din copilărie”. Poate doar regrete…
În bibliotecă sunt multe cărţi: „Băieţii de pe strada Pal”, „Cuore – inimă de copil”… Şi „Dumbrava minunată”, cu Lizuca şi Patrocle!
Câinii latră. În ţară sunt tot mai multe Cozete şi tot mai mulți Gavroşi.
Şi parcă nu veşnicia, ci tristeţea din ochii copiilor s-a născut la sat.
Jean Valjean, Cosette şi Gavroche pleacă. Este 1 Iunie. Răsfoiesc „Mizerabilii”:
„Această întâmplare s-a petrecut fireşte/ Aşa cum vine noaptea, când ziua se sfârşeşte”.
La mulţi ani, Cozete şi Gavroşi ai României orfane!
