Florin Tănăsescu
„Autobaza 6 călători organizează excursii de-o zi la Sâmpetru. Se pot vizita monumentele arheologice din zonă, dar punctul de atracţie îl constituie Aeroclubul. Acolo, din când în când, aterizează sfinţi”. M-am urcat în RATA de altădată. Azi se numeşte microbuz. Că la nivel micro sunt toate.
Eram eu şi-ncă doi călători cam ciudaţi. Enigmatici şi cuminţi, stăteau amândoi pe un loc. Şoferul, privind în oglinda retrovizoare, mi-a spulberat nedumerirea: «Sunt doi turişti care au obiceiul să vină o dată pe an pe-aici. De regulă, pe 29 Iunie. Cel din stânga este Petru, în dreapta este Pavel.Sunt mai tăcuţi de felul lor».
Am tăcut şi eu.
«Gata la spate!», a strigat din obişnuinţă, aşa cum ne închinăm unii dintre noi la câte-o troiţă, conducătorul auto. Maşina hurducăia pe şosea, într-o zi ca asta: 29 Iunie, zi de sărbătoare. Zi în care credinţa răsare, iar mai pe-nserate, dispare.
Liniştea e tulburată tot de şofer. «Hai, urcaţi, nu vă costă nimic. Staţi la geam, dacă vreţi!». «Oamenii ăştia – intră în vorbă cu mine şoferul – nu cred că au avut vreodată bani. Umblă vorba că sunt fără de arginţi. Unii le spun sfinţi. Dar ce ştiu eu despre «Sfinţii fără de arginţi?» Doar că-s turişti». Mă întrebam ce căutam eu în mijlocul de transport. Privesc cu regret înapoi. În stânga stătea Petru. Maşina circula pe dreapta…
Capăt de drum: Sânpetru. Şoferul pleacă prin împrejurimi să-şi ia ceva de mâncare.
Petru şi Pavel se uită spre cer. Şi exclamă: « Noi suntem. Chiar acum coborâm pe pământ».
Şi-au rămas o vreme aşa. Cam până spre-nserate-, când credinţa scade.
Ne întoarcem. Şi se face miezul nopţii de 29 spre 30 iunie. Şi mă trezesc că-n microbuz sunt doar eu cu şoferul.
Sfinţii Petru şi Pavel au fost, pentru unii, turişti de-o zi.
Din obişnuinţă, flutur mâna a-nchinăciune când trece mijlocul de tranport pe lângă o troiţă.
«Aütobaza 6 călători» organizează excursii şi de Sfântul Ilie.
Atunci, e rost de iarmaroc. Credinţă mai pe fugă, aşa.
Cam în viteza a treia sau a patra !
