Cuviosul Irodion s-a născut în 1821 în Bucureşti şi a primit la botez numele de Ioan. La vârsta de 20 de ani, a intrat ca frate în Mănăstirea Cernica. Primeşte îngerescul chip al călugăriei pe 3 decembrie 1846, sub numele de Irodion.
În septembrie 1850, stareţul său, Calinic, este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea. Cu acest prilej, Calinic ia cu sine, alături de alţi vieţuitori şi pe Irodion. În anul 1854, îl numeşte stareţ al schitului Lainici. A păstorit cu mici întreruperi 41 de ani, între anii 1854-1900. După moartea duhovnicului Sfântului Calinic, Irodion devine din ucenic duhovnic al Sfântului Calinic.Cuviosul Irodion a trecut la cele veşnice pe 3 mai 1900.La 7 ani de la mutarea sa la Domnul, stareţul Teodosie Popescu, la insistenţele ucenicului Cuviosului Irodion – ieromonahul Iulian Drăghicioiu, cere epsicopului Râmnicului blagoslovenia pentru a-l dezgropa. Este dezgropat, i-au făcut slujba înmormântării şi l-au pus în mormânt.
La mormântul Părintelui Irodion se făceau minuni, se vindecau demonizaţii şi se alungau duhurile necurate. Părintele Visarion Toia a dezgropat pentru a doua oară moaştele prin anii 1930 (prima fiind în 1907). S-ar putea numi aceasta ca o a doua aflare a moaştelor Cuviosului Irodion. A pus moaştele într-un alt sicriu mai mic şi le-a îngropat la o adâncime de 2,5 metri. Pe 8 aprilie 2009, IPS Părinte Irineu, Mitropolit al Olteniei, a primit binecuvântarea Prefericitului Daniel să găsească moaştele Cuviosului Irodion. Sfântul s-a lăsat redescoperit pe 10 aprilie, iar moaştele sale au fost aşezate într-o raclă de argint.
Trecerea Cuviosului Irodion în rândul sfinţilor a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul şedinţei de lucru din 29 octombrie 2010. Sfântul Sinod a hotărât ca ziua sa de prăznuire să fie 3 mai, ziua trecerii sale la cele veşnice.Canonizarea Cuviosului Irodion a fost proclamată duminică, 1 Mai 2011, la Mănăstirea Lainici.
