N. Dumitrescu
La sfârșitul lunii martie a.c., ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, făcea publică o realitate existentă de ani buni la nivelul rețelei feroviare din România: 80-90% dintre gările și haltele din țară arată jalnic, ca după război! Situația aceasta este valabilă și la nivelul județului Prahova, iar cei care au călătorit recent cu trenul de la Ploiești la Slănic și înapoi au putut vedea de pe geamul vagonului ceea ce navetiștii văd în fiecare zi. Și anume faptul că, pe această rută, au mai rămas în picioare, la propriu, doar una-două halte, restul arătând ca după un adevărat bombardament, ba mai mult, fiind adevărate ”bombe”, gata să explodeze din cauza mizeriei și a halului în care arată, rod al distrugerilor și al intemperiilor din ultimii ani. Astfel, dacă Halta Plopeni Sat este cât de cât mai acătării, cu acoperiș întreg, uși din termopan, bancă de așteptare pentru călători, inclusiv un tabel cu mersul trenurilor care opresc aici, restul haltelor arată mai mult decât groaznic. De pildă, la Halta Poiana Slănic, stâlpii din lemn ce susțin partea din față a construcției abia mai rezistă sub greutatea acoperișului, care deja s-a lăsat într-o parte. Pereții exteriori sunt plini de mâzgălituri și urâțenii, iar dintre cele trei încăperi ale incintei, doar una este asigurată, în sensul că are ușă, inclusiv de zăbrele metalice și cu lacăt, din celelalte două mizeria putând fi văzută inclusiv din tren! Şi Halta Vlădești este de tot râsul, la propriu, fiind un soi de baracă numai bună de dus, cu totul, la fier vechi, în timp ce Halta Coțofenești, deși este din cărămidă, nici aceasta nu a rezistat, fiind vandalizată, lăsată fără uși și ferestre, unele fiind smulse cu totul. Pe de altă parte, pe parcursul călătoriei, în anumite zone, trenul pătrunde prin adevărate tuneluri verzi, din cauza vegetației care a crescut excesiv de mult, în unele cazuri acoperind inclusiv stâlpii din lemn care susțin firele de alimentare cu energie electrică. Mai mult decât atât, la orice trecere peste vreun pod metalic, călătorii au parte, fonic și fizic, de o zdrăngănitură zdravănă, rezultat al tablelor vechi și ruginite de ani buni, ceea ce face ca întreaga călătorie, de un ceas și jumătate, de la Ploiești către Slănic şi tot atât timp și înapoi, să fie una greu de uitat. Se întrevede vreo soluție ca haltele existente în rețeaua feroviară din România să nu mai arate, la nesfârșit, ca după bombardament? Dinspre ministrul Transporturilor s-ar întrezări o rezolvare! Menționând că nu există forța pentru a fi refăcute, acesta a avansat ideea că se dorește descentralizarea, adică transferarea lor la primării în vederea modernizării, un motiv fiind acela că, în opinia ministrului, multe proiecte de modernizare îşi găsesc finalitatea mai bine dacă sunt gestionate de autorităţile locale. Dacă această propunere va fi pusă în practică, într-un final, rămâne de văzut, însă, oricum, ca haltele CFR să arate altfel, inclusiv în Prahova, va fi nevoie, în foarte multe cazuri, de amenajarea altora, noi!
