Florin Tănăsescu
Reorientarea specialiştilor din aviaţia guvernamentală spre bogăţiile noastre subsolice a presupus deschiderea unei perspective miniere.
Inaugurarea primei mine a avut loc, cu mare tam-tam, la Valul lui Traian. Că acolo i-a dus capul să caute cărbune. Au venit ceteraşi de la Cluj şi preoţi de la Bucureşti. Fireşte, au fost achiziţionate prin fonduri europene şi ceva grătare.
Întâi s-a bătut primul ţăruş. După vreo şase luni au fost înfipţi în sol şi-ăilalţi trei. Apoi, s-a cumpărat o panglică „Made in China” pentru împrejmuirea locului.
Un secretar de stat a strigat: „Unde sapă sapa locul, sare din pământ norocul!”.
Opoziţia n-a fost de acord. A zis că trăim vremuri în care cuarţul, uraniul, lignitul – chiar şi lavanda sau pirul – se scot cu scule moderne. Argument: „Când eram noi la putere, a fost lansat «Programul prima bormaşină»”.
După ce a fost supusă dezbaterii în Parlament chestiunea, s-a publicat în Monitorul Oficial: „Prima mină se va redeschide cu o bormaşină”.
Un specialist în pictură clasică a zis că îl cunoaşe personal pe un beneficiar din Vaslui, care are un astfel de mijloc de muncă. După el chiar a făcut şi un tablou: „Natură moartă, cu bormaşină la poartă”.
Deîndată, un elicopter a fost trimis să îi ia pe amândoi. Şi scula, şi omul.
S-a reluat inaugurarea. Omul cu bormaşina era gata-gata să dea prima gaură. Dar era îmbrăcat în salopetă. Specialiştii aviatici au zis că la un aşa eveniment trebuie să fie îmbrăcat la costum.
S-a înfiinţat, după o lună şi ceva, la Valul lui Traian, o croitorie. S-a dezvoltat şi mica industrie, aşadar.
După ceva timp – nu întrebaţi cât, că vremea trece altfel în România – a reapărut înţolit „la patru ace”!
„Domnul fie cu tine, fiule!”, a zis un preot . Şi-a sfinţit bormaşina.
Un altul, din Capitală, i-a pus patrafiru-n cap. Că trebuia cineva curat la suflet: spovedit şi împărtăşit! „Numai aşa putem striga «Ţării cât mai mult lignit/Noroc chior, noroc chior!»”, a cântat prelatul.
Şi s-a făcut seară.
Nu întrebaţi în ce an, în ce lună, în ce zi se „întunericise”.
Vremea, în România, de treij de ani, trece altfel.
„Şi peste un cincinal e o zi!”, a cugetat un localnic din Valul lui Traian.
Un specialist din aviaţia Guvernului a conchis: „E bine să ne adăpăm din înţelepciunea poporului!”.
Şi-au lăsat locul intact. Împrejmuita cu panglică „Made în China”, să nu fure cineva bormaşina.
Şi-au adormit. Şi dorm, şi dormim…
„Cu capul pe bogăţiile noastre de uraniu şi aur, am învăţat”…
Să fim neputincioşi!
