George Marin
Știe toată lumea că mari iluzioniști au fost Houdini, David Copperfield sau Iosefini, ca să amintim că nici România nu lipsește din listă. Marți, spre seară, am asistat la un spectacol de iluzionism de mâna a n-ʼșpea, practicat de un oficial trimis tocmai ca, în teorie, să constate dacă se întâmplă sau nu anumite numere de magie ieftină. Respectivul, al cărui nume nu îl putem da, dar las cititorii să ghicească din cele două nume trecute în caseta tehnică, a prezentat trucul de substanță care se cheamă „doar eu văd bine, camera filmează prost”.
Vreți să descriem acum trucul? Nuuuu! Păi cine dezvăluie trucul de la început? Mai întâi să povestim contextul. Totul s-a desfășurat la un meci de fotbal, la Plopeni, unde se întâlneau două echipe aflate în nevoie de puncte pentru a nu fi atinse de o clasare finală pe locuri ce duc la retrogradare. La debutul meciului, oaspeții se aflau în mai mare suferință decât gazdele. Poate de aceea au început prin a încerca să stăpânească terenul, dar fără a-l deranja cumva pe Georgescu, timp în care Plopeniul s-a aflat în expectativă. La capătul acestei perioade destul de lungi (min. 26), s-a întâmplat faza care urma să ne lase muți la final. Nu, nu o povestim acum! La final e cheia, ca la orice număr de iluzionism. E o poveste cu un gol. A mai încercat și Huza să dea gol, dar șutul său, trimis de pe la 10 metri, a ocolit poarta (min. 35).
După pauză, a existat un singur stăpân al meciului, care s-a numit Plopeni, deși Sibiul putea marca prin Goia, blocat de Georgescu (min. 60), și prin Iaru, care a șutat peste poartă (min. 90+2). Plopeniul a avut câteva bune situații, însă fără concretizare: Bucur, șut peste poartă (min. 49), Minea, lovitură de cap prinsă de portar (min. 66), Iovu, șut în cros respins în corner de Agârbiceanu (min. 79), Ciobanu, șut respins, cu capul, în corner, de Jica (foto) și tot Ciobanu, cu capul, pe spate, mingea fiind stopată de portar (min. 90+3).
Și acum… atențiune, atențiune, trecem la numărul de magie! Vlad are mingea, pătrunde din dreapta, este blocat și avansează paralel cu linia careului mare, spre centru. Până aici, totul clar, nimic în mâini, nimic în buzunare! Deodată, Vlad trimite ușor, pe direcția porții. Huza, căruia mingea i-ar veni în spate, face doi pași cu spatele pentru a se echilibra, apoi se oprește băț. El se afla în poziție de ofsaid. Poziție, am spus! Care se sancționează doar dacă arăți intenția de a juca balonul! Aici intervine asistentul. Asistentul arbitrului, care, la rândul său, avea să fie asistat de magicianul șef peste toți, cel responsabil să arunce vălul care acoperă tot. Asistentul ridică fanionul mai grațios decât șeful de gară de la Pocreaca, fără să îi pese că faza nu s-a terminat din moment ce, imediat ce Vlad a dat pasa, Ciobanu a și zbughit-o din fața fundașului, a preluat și a trimis balonul în poartă. Gooool! – a zis toată lumea, mai puțin arbitrul, care, „Hocus-Pocus!”, a băgat iepurele la loc în joben: „Nu e pentru voi!”. Faza este clasică, cu un gol care ar fi trebuit să fie validat fără niciun fel de dubiu. Nu mai punem la socoteală că, ținând cont de acest 0-0 final, reușita lui Ciobanu ar fi fost singura din meci. Viciere de rezultat? Desigur!
Dar, marele număr de magie se petrece abia după ce jocul s-a încheiat de multe minute. O părere autorizată, a celui care apreciază prestațiile celor presupuși neutri, care dă note, verdicte, s-a auzit exprimată clar: „Și al doilea jucător (n.n. s-a referit la Ciobanu) era în ofsaid. Avea capul mai în față”. Aici este marele număr de magie! S-a zis iarăși „Hocus-Pocus!”, s-a suflat peste joben cu aer, desigur magic, dinspre Sibiu sau dinspre Brașov – unde este și mai frig – și s-a arătat magia! Dintr-o dată, noi toți, inclusiv camera video, nu vedem că, de fapt, Ciobanu are gât de girafă. Cum altfel ar fi putut avea capul, cităm, „mai în față” dacă, în momentul pasei, între el și poartă se afla un adversar? Cum Ciobanu este un om ca toți oamenii, nu rămâne decât să ne minunăm de măiestria iluzionistului care a pus vălul pe joben ascunzând greșeli grave, chiar goluri cum s-a întâmplat la Plopeni. Bravo, domnule! Ai șanse mari să ajungi ca Houdini, sau măcar să ajungi asistentul lui Burlini.
