V. Stoica
Gara de Sud din Ploiești se zbate între curățenie și murdărie, între ziduri roase de intemperii și vopseluri date peste “ridurile” adânci ale clădirii, între birturi la peron sau la stradă…
În plus, în fața imobilului, principala poartă de intrare în municipiul Ploiești pe cale feroviară, încă mai există piedicile în calea uitării: postamentele de pe care au fost ridicate chioșcurile care tronau până de curând pe trotuarul dinspre orașul lui Caragiale.
În prelungirea spre Buzău a peronului 1, roase de vreme, adevărate capcane pentru bătrâni și copii. Și, cum românul e obișnuit să ascundă gunoiul sub preș, în sala caselor de bilete, ceea ce a fost odată un locaș pentru hidrant este acum cea mai veche unsoare din zona Gării de Sud din Ploiești: jegul antic tronează după unul dintre automatele de cafea. Marți, 3 mai, a apărut și o rază de speranță: câteva femei de serviciu ștergeau de zor ferestrele de la intrarea în imobilul Gării de Sud. Ochiurile de geam aflate la înălțime vor rămâne, probabil, la fel de opace. De murdăria lăsată de păsări, de praf amestecat cu umezeală. Și de nepăsare. Curat murdar!, cum ar spune Caragiale.
Singura urmă de schimbare, în ziua precizată, a fost noul automotor al unui operator privat de transport feroviar de călători: Bombardierul achiziționat de Transferoviare, la începutul acestui an, oprit la linia 1. Față în față cu un alt automotor, al aceluiași operator, aflat la linia 2, cu câteva decenii mai bătrân.
