George Marin

A jucat aproape toate meciurile acestei ediții de campionat și nu a trecut prin razele aparatului nostru. Este cunoscut de toată lumea drept factorul de echilibru al echipei. Așadar, a venit și rândul lui Cebotaru să intre la „radiografie”. Special am ales un meci cu o încărcătură mai mare.
Cunoscut ca un mijlocaș „box to box”, cum se spune acum – „care ară tot terenul” este deja o sintagmă vetustă! –Cebotaru nu s-a dezmințit nici în meciul contra Stelei. Numai că, de această dată a fost mult mai prudent și nu a mai fost tot atât de avântat spre atac, așa cum a fost în alte partide. Dar, atunci când a făcut-o, s-ar fi putut petrece o schimbare și pe tabela de marcaj. Din păcate, el a ratat singura mare ocazie de gol a echipei, șutând în portar de la 12 metri, ușor lateral dreapta. „Am vrut să îl prind pe portar pe picior greșit, să îi dau în partea de unde venea el” – a declarat, după meci, experimentatul jucător. Modul în care a ajuns în poziția de șut este o dovadă a științei jocului, el intuind cum va decurge faza, ajungând fără marcaj în fața porții – Enceanu și-a dat seama târziu de situație – chiar dacă nu avea de unde să știe că urma să beneficieze de un balon care nu a luat în seamă nici piciorul întins de Beța, nici lupta dintre Bratu și Walace. Prezența ofensivă a mai înregistrat o lovitură de cap trimisă alături din preajma careului mic (min. 32), după o luptă cu Bărbulescu, precum și alte apariții în poziții de finalizare, surprinzătoare pentru adversari. Ca exemplu, putem da incursiunea către bara îndepărtată la un alt corner (min.14). Numai că, atunci, mingea nu a mai ajuns la el, nu a mai avut alte șanse, deși, la loviturile de colț, a stat ba în careu, la luptă – mai ales în prima parte a meciului – ba la recuperare – cum a fost cazul mai des după pauză – situație cerută de modificarea strategiei echipei după intrarea lui Jarović. Nu uităm pasa către Cioiu, lansat pe partea stângă, pentru o pătrundere tăioasă în careul stelist (min. 44). Singura problemă a lui Cebotaru la încheierea fazei ofensive a fost retragerea spre terenul advers, el neavând o vârstă care să îl recomande cu calități de sprinter, dar echipa a fost organizată pentru a suplini acest lucru.
Poate părea paradoxal că am discutat foarte mult de prestația ofensivă a unui mijlocaș cu valențe mai mult defensive.Dar vom discuta, puțin mai pe scurt, prestația sa din apărare. De la Cebotaru au plecat toate acțiunile noastre, de multe ori preluând scurt de la Avram și pasând larg către Meijers sau Huja în încercarea de a împinge adversarul spre terenul său, ori a găsi o lansare pe spațiu liber (min.7, min 37, dar prea tare pentru Bratu, min. 64). Jumătate din pasele sale (22 din 44) au fost jucate în acest mod. Vedeți? Dacă pornești acțiunea, aceasta trebuie considerată tot fază de atac!
Defensiv, Cebotaru acoperă spațiile care pot deveni libere, marea sa experiență spunându-i cum se poate dezvolta acțiunea adversă. Vedeți numărul considerabil de baloane recuperate! Pe Adrian Popa l-a deposedat de balon de două ori (min. 41, 42)! S-a luptat și în dueluri unu-la-unu numai pentru a întârzia faza, deși știa că nu are șanse la balon (de exemplu, în minutul 47, după pasa greșită de Huja). Cam din asemenea situații se înregistrează numărul de dueluri pierdute marcate în tabel. Mai trebuie reținut un aspect: aflat în propriul careu, a respins, cu capul, o minge aruncată din tușă (min. 30), pentru ca imediat să fie prezent în careu la suita de trei cornere (min. 30-32) încheiate cu lovitura de cap a lui Meijers, parată de portarul Iancu.
Analizând tabelul, se remarcă cele trei pase greșite, o cifră rară în evoluțiile lui Cebotaru. De regulă, el are zero la acest capitol. Loviturile libere au fost executate din zona defensivă. Celelalte rubrici, care conțin cifra zero, arată valori firești pentru postul pe care îl ocupă Cebotaru în cadrul echipei. Chiar și valoarea zero de la rubrica driblingurilor este firească pentru Cebotaru, el driblând rar și știind să se poziționeze astfel încât să nu fie driblat, ci doar, eventual, depășit în viteză. Din păcate, nu putem contoriza distanța alergată, dar este aproape sigur că Cebotaru se înscrie cu o cifră semnificativă, printre cele mai ridicate.
Însă, dincolo de cifrele cuprinse în tabel, cea mai mare contribuție pe care a avut-o Cebotaru – și nu numai în meciul de duminică – este însăși prezența sa pe teren. Nu ne uităm numai la cifrele de-a dreptul impresionante din rubrica dedicată baloanelor jucate, ci trebuie să ne uităm și la ceea ce jucătorul face efectiv pe teren. Cebotaru știe să își conducă coechipierii, dă indicații, îi și muștruluiește, așa cum a făcut-o de multe ori în meciul contra Stelei. Practic, este „antrenorul” din teren.