George Marin
Acesta este refrenul care s-a auzit spre finalul meciului de pe stadionul Ilie Oană. Refrenul avea să fie preluat și de echipierii Petrolului în vestiar, dar și pe teren, într-o inedită repriză a III-a, împreună cu publicul care i-a susţinut cu atâta căldură de-a lungul întregului campionat.
Ar fi trebuit să avem câteva mii de ochi, mult mai mulți decât Argus, pentru a putea cuprinde și cea mai mică fărâmă de bucurie a fiecărui petrolist prezent atât în teren, cât și în tribune. Dincolo de imnul clubului intonat în picioare de spectatorii prezenți, dincolo de fularele întinse deasupra capului, pavăză împotriva tuturor dificultăților abătute asupra Petrolului, dincolo de steagurile fluturate ca semn al victoriei într-o trăire eternă în inimile suporterilor, comunitatea echipă – fani s-a dezvelit și a lăsat entuziasmul să zburde printre acei foarte mulți oameni – pe care îi numesc cu un singur cuvânt „SUPORTERUL” – bucurându-se împreună mult timp după încheierea partidei, cam tot atât cât ar dura o repriză de fotbal.
A descrie mai mult este imposibil. Momente ca acestea trebuie trăite. Ochiul trebuie să fie părtaș la bucuria generală pentru a păstra perpetuu imaginea fericirii, inima să tresalte la gândul împlinirii visului, nelăsând nicio șansă de ivire a umbrei dificultăților ce pot urma.
Bucurați-vă cu toții de imagini! Pentru cine nu a putut fi prezent la stadion, ele sunt o mângâiere. Pentru cine a fost părtaș la bucuria generală, imaginile sunt o retrăire a momentului. Pentru toți, fotbaliști, conducători de club și suporteri, aceste imagini vor fi, peste timp, mărturia bucuriei unor oameni care și-au împlinit menirea, care și-au dus munca până la capăt, care și-au pus în minte un țel și pe care l-au îndeplinit.
Ei au început
Acum șase ani, după ce orașul a fiert din cauza reticenţei Primăriei de a perpetua numele Petrolul (ce asemănare cu evenimentele derulate de-a lungul acestui campionat!) prin oferirea însemnelor unicei asociaţii care deţinea certificat sportiv, aproape de finalul unei veri plină de îndoieli, dar și de speranţe, ACS Petrolul 52 începea drumul către piscul fotbalului românesc.
Calea nu a fost simplă, debutul a fost șovăielnic, cu un meci egal la Păulești, 1-1, în prima etapă a Ligii A Prahova, meci care a fost arbitrat de Andrei Moroiţă.
Iată-i pe cei care au făcut primul pas: Marinică – Olaru, Micu „Ţăranu”, Crăciun, Catană – Puchea, I.A. Dumitrescu (65 Vl. Butufei) – Cl. Tudor, Vintilă, Dr. Gheorghe „Lapte” – D. Nae (73 A. Constantinescu). Antrenor: Octavian Grigore. Primul gol în noua formulă petrolistă a fost marcat de Decebal Nae, în minutul 11.
Puntea peste timp o fac Alberto Olaru, prezent și astăzi în lotul cu care ACS Petrolul 52 și-a asigurat promovarea în prima ligă, Claudiu Tudor- directorul sportiv de astăzi – și Octavian Grigore, devenit vicepreședinte al clubului.
Meciul, pe scurt * Mitralior şef, Bratu
La debutul meciului, Concordia, în ciuda numelui care face trimitere la armonie și pace, părea balaurul cu trei capete. Unul propriu, altele două crescute repede din sămânță ardelenească. Le-a mitraliat pe toate tânărul Bratu. După tirul de reglaj de la 25 de metri, din care a rezultat o lovitură de colț (min. 7), și după un al doilea, din careu, balonul fiind prins de portarul Aldescu (min. 20), Bratu și-a trimis glonțul, de pe la 22 de metri, direct în plasă, aproape de vinclul din dreapta, ajutat și de ușoara deviere, cu capul, a lui Marc (min 38). Pentru ca nici peluza I să nu fie văduvită de un gol văzut de aproape, Bratu a mai trimis un alt glonț, de la mai bine de 25 de metri, din lovitură liberă, direct lângă rădăcina barei din dreapta (iarăși, dreapta!) lui Aldescu (min. 48). Petrolul a fost obligată să joace 30 de minute în doar 10 jucători din cauza eliminării suferite de Jarović, care l-a făcut pe Marc să arate ca un boxer cu arcada spartă (min. 60). Marc a fost al doilea „boxer”, aceeași accidentare suferind-o și Takayuki, lovit involuntar de Huja, în încercarea lor de a-i bloca pe Lucian Ion și pe Soković (min. 27). Pretențiile ofensive ale Chiajnei au fost limitate de apărarea petrolistă la tentativa lui Marc, a cărui lovitură cu capul bandajat (în culoarea echipei, verde!), de la 6 metri, a fost reținută sigur de Avram (min. 79). Meciul s-a încheiat în atmosfera plină de entuziasm de partea petrolistă și de amărăciune de partea ilfovenilor, care, după ultimele informații, își pot vedea potențialul loc de baraj dus pe apa … Ghencei, la indicațiile de partid (nu contează care, doar la putere să fie), în aceeași manieră în care s-a marcat gol din birou la vestita finală de Cupa României din 1988. La vremuri noi, moravuri – scuzați – năravuri vechi!
A opta promovare în prima Ligă
Povestea Petrolului în urbea lui Caragiale a început în 1952. Flacăra București fusese mutată la Ploiești și „altoită” peste echipa locului. Rezultanta acelui an? O finală de Cupa României, pierdută în fața Stelei, dar și o retrogradare în Divizia B, cum se numea atunci liga secundă. A urmat o promovare rapidă în toamna anului următor, în vremea când se juca după modelul sovietic, sistem primăvară – toamnă. De atunci, au mai urmat alte șapte promovări.
* Cumulat sezon regular și play-off, înaintea ultimei etape.
