Florin Tănăsescu
Agenţie imobiliară vinde unei persoane sensibile casă pe sol, la ţară. Detalii:
Zidurile sunt proptite cu bulamaci. Pe jos, o rogojină care acoperă lutul. Dacă doritorii se întreabă de ce n-are parchet, facem precizarea că în acest stadiu procesual al vânzării de ţară – scuzaţi, de casă – procurorii încă anchetează ce s-a întâmplat cu ea.
Imobilul e situat la răscruce de vânturi. Adică unde s-au dat bătălii crâncene pentru ca Occidentul să-şi ridice catedrale, autostrăzi, chestii, trestii…
În balamale se mai ţine uşa. Scârţâie lugubru. Dacă suferiţi cu inima, mai bine o scoateţi din ţâţâni. Ca Păcală, singurul care mai fluieră a pagubă pe lângă ea. Vecinii-s fie la muncă, prin străinătăţuri, fie i-a înghiţit pământul.
Are horn – dintr-o ţeavă de tractor U 650 -, da’ pentru protejarea mediului de afaceri, de vreo treij de ani n-a ieşit firicel de fum pe el. Abur, da!
Iar legenda locului spune că-i multă abureală prin zonă.
În interior, pe o masă cu trei picioare stă o pâine proaspătă şi ceva sare. Nu vă atingeţi de ele! Sunt pentru oaspeţii din străinătate. Că or suntem popor primitor, or nu!
Peretele dinspre Vest e acoperit cu o carpetă: „Răpirea din Serai”. Unii îi mai spun şi „Blatul gurii de rai”.
N-are curte, da’ are gard. Asta pentru justificarea prezenţei ciorii vopsite care stă pe el şi pentru protejarea leopardului de dincolo de el.
Tavanul stă să cadă, deci cumpărătorul e sfătuit să doarmă pe prispă. Are o vedere superbă: promisiuni câte-n lună şi-n stele, cai verzi pe nişte pereţi ai unui centru de colectare a fierului vechi – fostă uzină, cândva – concert de brotăcei de la iazul din apropiere, pe care scrie „Private property”. Că-i al unui arab.
Repetăm: persoana interesată trebuie să fie naivă. Să creadă în ce a spus poetul: că veşnicia s-a născut la sat!
Ce dacă unii zic că ţara a fost vândută pe şest?
Sau pe blat…
