Sfântul cuvios Iosif s-a născut în Sieilia, din părinţi evlavioşi şi plini de toată virtutea. După moartea lor, losif s-a strămutat în Tesalonic, unde a primit şi tunderea în cinul monahal. Ca monah, el s-a făcut pildă tuturor prin postiri, înfrânări mari, rugăciunea neîncetată, cântări de psalmi, privegheri şi multe feluri de nevoinţe.
Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot. Când a venit la Tesalonic, marele Grigorie Decapolitul a fost atât de impresionat de Iosif încât l-a invitat să vină la mănăstirea lui din Constantinopol. El a alcătuit canoane şi imne pentru slujbele multor sfinţi. El avea darul înaintevederii, drept pentru care Patriarhul Fotie l-a rânduit duhovnic cinului preoţesc, arătându-l lor ca pe un „om al lui Dumnezeu, un înger în trup şi un părinte al părinţilor”.
La bătrâneţe el s-a mutat la Domnul, Cel Căruia I-a slujit cu credinţă, cu lucrul şi cu minunatele cântări de el scrise. A adormit cu pace în ajunul Sfintei şi Marii Zi Joi, din anul 883 după Hristos.
