Nicoleta Dumitrescu
E clar, voalat sau nu, cei de la guvernare încep să deseneze și mai accentuat o linie de demarcație – fără să folosească, însă, culoarea roșie – față de fostul premier și lider al liberalilor, Florin Cîțu. Acesta din urmă nu a făcut parte din delegația oficială ce s-a deplasat în Ucraina, deși șeful Guvernului, Nicolae Ciucă, a ținut să precizeze că a fost vorba de numărul membrilor care puteau să facă parte din delegaţie, condiţionat și de măsurile de protecţie şi securitate din Kiev şi din localităţile unde s-a mai mers în țara vecină afectată de război.
Dar, dincolo de toate, încă președinte al Senatului, de pe margine, Cîțu se mai consideră util coaliției aflate la guvernare, formată din PSD și PNL, deși nu se sfiește să spună că nu agreează această alăturare de partide la putere. Astfel, acesta încă le mai dă sfaturi colegilor, încă mai emite păreri, considerând că o criză economică în România poate fi evitată, dar că trebuie asumate, evident, niște măsuri bune, ca pe vremea când el era premier.
Declarațiile acestuia nu arată altceva decât faptul că politica românească încă mai bâjbâie când vine vorba despre lideri, deși realitatea a demonstrat că taberele, cel puțin în interiorul partidelor, parcă îi caută cu lumânarea! Așa se întâmplă când la mijloc sunt doar jocuri de culise, când de dragul de a sacrifica pe unul sau pe altul, care nu ar mai corespunde unor idei și principii, sunt aruncați pe val – pentru a ieși ulterior în frunte – cei care nu sunt pregătiți, cu adevărat, să facă față presiunilor și pretențiilor din toate părțile. În fapt, ceea ce s-a întâmplat în ultimii doi ani, ani care s-au suprapus și cu valurile succesive ale pandemiei, a demonstrat că politica a rămas aceeași mașinărie a intereselor de grup. A taberelor care se tot divid în biserici și bisericuțe, lupta fiind mai ales pentru a pune mâna pe sforile care pot fi trase. Sfori pentru obținerea de funcții, de posturi bune și bine plătite, sfori pentru realizarea de proiecte și investiții, evident strategice pentru țară și poporul ei.
Numai că, așa cum s-a văzut și încă se mai vede, sforile sunt și pentru contrabalansarea a diverse servicii, mai ales de pe vremea campaniilor electorale, ce au ca rezultat ”plantarea” pe posturi de consilier ori ”băgători de seamă” a numeroase personaje, evident tot agreate de lideri.
Iar această strategie a mânii care o spală pe alta nu face altceva decât să repete, la nesfârșit, greșelile politicienilor. Politicieni care, cramponându-se de orgolii și de apartenența la anumite bisericuțe, nu fac decât să sară dintr-o barcă în alta, urmărindu-și, de fapt, interesul. Schimbările de lideri, însă, consemnate în ultima perioadă au arătat că, în continuare, în politică se poate totul. Inclusiv sacrificarea liderului considerat inițial câștigător, dacă pe altar este prezentată, în toată splendoarea ei, mașinăria intereselor, cu tot cu rotițe și rulmenți de rezervă!
