Florin Tănăsescu
În ipoteza că Pilat din Pont ar fi fost mogul de presă „la vremea ceea” – cum spun Sfinţii Părinţi -, ce-am fi învăţat?
Dacă mironosiţele ar fi fost reporteriţe, ce s-ar fi întâmplat?
„Iată, stimaţi telespectatori, aceste este drumul pe care va urca peste puţin timp Condamnatul! Dăm legătura în studio. Revenim!”.
Dacă unul din doi – Anna sau Caiafa – ar fi avut telefon mobil, şi-ar fi făcut selfie cu El? Unii spun că nu. Alţii, că da: „Crede şi nu cerceta!”.
În ipoteza în care rata inflaţiei ar fi fost „la vremea ceea” de 25 la sută, cam câţi arginţi ar fi primit… Ştim noi cine. Dar, facă alţii socoteala! Unii dintre noi suntem ocupaţi cu număratul zilelor de post. Sau cu studiul pieţei: Cât costă carnea de miel?
– Revenim cu imagini în direct! Condamnatul urcă şi…
– Nu te-auzim prea bine. Pe Golgota probabil că nu este semnalul prea bun. Vom încerca să luăm legătura cu tine mai târziu. Acum îl avem invitat în platou pe domnul Barabas. Ne va spune câteva cuvinte după o scurtă pauză publicitară”.
Şi se bagă reclamă cu reduceri pentru minivacanţa de Paşte. Oferte de cazare: „Din Vinerea Mare până a treia zi de Paşte, preţ accesibil oricărui buzunar. Mic dejun inclus”.
„Am revenit în studio, stimaţi telespectatori. Domnul Barabas are ceva de spus….
Iar domnul Barabas zice că s-a făcut, în sfârşit, dreptate!
Dacă „la vremea ceea” fariseii şi cărturarii ar fi avut telefoane smart, ar fi înregistrat în Miercurea Mare: „Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?” Iar ei i-au dat treizeci de arginţi!?
Dar, asta nu se vede pe nicio filmare.
Dacă „la vremea ceea” ar fi existat telefoane mobile, am fi crezut sau nu?
Azi, Miercurea Mare. Au fost chiar treizeci de arginţí? Nimic în plus, multe în minus!
„Cred Doamne, ajută necredinţei mele!”.
Nu numai azi, nu numai mâine..
