Sfântul Nicon s-a născut la Neapole dintr-un tată păgân și o mamă creștină. A trăit în secolul al -XIII -lea și a fost ofițer român. În timpul unui război, ținând seama de sfaturile mamei sale, Sfântul Nicon a făcut semnul Sfintei Cruci și a rostit tare numele lui Hristos. În acel moment, a simțit în el o putere neobișnuită, cu ajutorul căreia a reușit să-i alunge pe dușmani. După război, ajunge la Cizic, unde primește botezul din mâna Arhiereului Teodosie, episcopul locului. După ce devine creștin, se retrage într-o mănăstire, unde se va dărui studiului și ascezei. La trei ani de la botezul său, a fost hirotonit preot și apoi episcop. După moartea mamei sale, se retrage în Sicila, unde va predica Evanghelia. Sfântul Nicon reușește să strângă în jurul său 199 de monahi.
În acea vreme începe prigoana împotriva creștinilor.
Prințul Quintianus l-a prins pe Nicon împreună cu ucenicii lui și i-a supus la mari chinuri. Cei 199 de ucenici ai Sfântului Nicon au fost cu toții omorâți prin decapitare. Pe Sfântul Nicon l-a legat de coada unui cal, căruia i-a dat drumul în galop în josul unui defileu abrupt, apoi l-au bătut cumplit și l-au jupuit de viu; dar Sfântul a supraviețuit tuturor acestor pedepse. În urma acestor chinuri, i s-a tăiat și lui capul. Trupul său a fost descoperit în urma vindecării minunate a unui păzitor de turme. Acesta avea duh necurat și, în momentul în care s-a atins de trupul sfântului, s-a tămăduit. Păzitorul a vestit minunea, iar creștinii au luat trupul sfântului Nicon și l-au îngropat cu cinste.
