Florin Tănăsescu
În seara aia, Esenin era mai beat ca niciodată. Nu era prima dată când o făcea lată. Nici prima oară când la femei şi vodcă da năvală.
Se întâmpla la Paris. Sau Dumnezeu mai ştie unde! Oricum, într-o cârciumă. „Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare” stăteau afară şi primeau ajutoare. Raskolnikov sorbea o ciocolată caldă. Era singura lui masă pe ziua aceea. Citea şi se-amuza de-o broşură pe care unii o numesc carte: „Crimă şi pedeapsă”.
Chelnerii lumii îşi cereau scuze clienţilor pentru ieşirea lui Serghei Esenin:
„Se-ntâmplă şi lucruri mai grave, nu doar beţii de putere, să ştiţi! Au loc accidente cu morţi şi răniţi pe şoselele lumii. Statisticile arată că… Dar nu credem că aţi vrea să ştiţi”…
Anna Karenina a întrebat dacă este vreo perspectivă de a se construi vreo cale ferată pe-acolo. Prin cârciumă. Lumea a început să râdă: „Şi-asta e beată!”.
În numele ei, Tolstoi şi-a cerut scuze! Chiar a promis că-i va despăgubi pe toţi, pentru prejudiciile morale aduse. „O carte cu autograf: «Război şi pace»”.
Chelnerii lumii l-au sfătuit să stea calm.
„N-aţi auzit ce-am zis? Se-ntâmplă şi lucruri mai grave, nu doar beţii de putere. Au loc accidente cu morţi şi răniţi pe şoselele lumii. Statisticile arată că… Dar, nu credem c-aţi vrea să ştiţi. Pe calea ferată, încă nu. Dar vom lua în calcul şi acest aspect…”
Esenin se urcă pe masă. Şi zbiară ca un apucat: „Undeva-n poiană, joacă-un paltin beat”.
A venit chiar patronul şi l-a calmat. „Scuzaţi, poate nu aţi auzit: Se-ntâmplă şi lucruri mai grave, nu doar beţii de putere, să ştiţi. Au loc accidente cu morţi şi răniţi pe şoselele lumii. Statisticile arată că… Dar nu cred că aţi vrea să ştiţi”.
Şolohov era trist. Rescria „Pe Donul liniştit”. Se întreba: „Pe şosele, morţi. Pe calea ferată, cât de curând. Pe râu, când?
Afară, „copii săraci şi sceptici ai plebei proletare” beau o cafea amară, primită de pomană.
„Pe Donul liniştit” se-neacă viaţa şi învie moartea. Pe-o insulă se-aude: „În ascuns, ruga-mă-voi/ Pentru soarta ta”.
Sfârşit! Sau poate nu…
