CSM Ploiești – CSȘ 3 Steaua București 32-29 (10-10, 6-11, 16-8)
CSM: A. Pop (13 intervenții, un „7 metri” apărat), A. Manolache – M. Costache (3 goluri), M. Duță (2), A. Grigore (3), L. Constantin (14), Al. Popescu (2), G. Roșu (3), M. Sbîrnău (5), Șt. Ion Iliescu, R. Duțu, A. Ciobanu, R. Bucur, V. Murăscu, N. Milea. Antrenor: Ramona Ștefan.
George Marin
Debutul bun, cu o apărare extrem de mobilă și de promptă, mai ales în prima repriză, când spațiile sunt mai largi – reamintim, la juniori III se joacă 5 la 5 pe teren în prima parte, apărare 5+1 în a doua și liber în ultima, conform normelor impuse de Federația Română de Handbal – a dus scorul la 6-3 cu impresia că victoria în repriză nu poate scăpa ploieștenilor. Inexplicabile ratări și mâini nesigure ale băieților noștri, care nu au reușit să stăpânească balonul în momente importante, au făcut ca abia, abia să fie salvat egalul în repriză.
Cu moralul căzut, partea a doua a fost una de reamintit la capitolul „așa nu”. Nimic nu a mers. Aruncările au fost alături sau în blocaj, contraatacurile au fost pripite, iar poarta nu a contribuit cu nimic. S-au ratat cinci atacuri consecutive și două aruncări de la 7 metri, plus că rebondurile balonului au fost mai mereu de partea bucureștenilor. Repriza a fost pierdută fără drept de apel.
În schimb, în ultima parte, totul s-a răsturnat, acum reușitele consecutive fiind de partea noastră, bucureștenii fiind cei căzuți, masivii Dănilă (nr. 2) și Perez Morena (nr.3) fiind anihilați aproape complet. La total, pe lângă ultima repriză, CSM a câștigat și meciul, chiar dacă jocul nu a fost unul care să tindă spre complet. A fost canalizat spre „centrul” Luca Constantin.În ciuda faptului că el a fost golgeterul meciului, s-a dovedit a fi de multe ori individualist, desigur, fără a include în această categorie pătrunderile pe care le-a reușit. S-a înscris foarte rar de pe extremă pentru că succesivul nu prea a mers și pentru că echipa nu a avut niciun jucător de mână stângă. Abia în ultima parte a reușit Mihai Costache să înscrie de două ori, una din realizări fiind o depășire unu-la-unu. A nu se confunda cu faptul că alți jucători care au apărut pe posturile de extreme au marcat de pe alte poziții mai centrale ale semicercului.
Totuși, a fost un pas cu dreptul, deși nu prea hotărât, în drumulcătre calificarea la turneul final al categoriei de vârstă.
