Ploieștiul, dezvoltat haotic de-a lungul timpului, dinspre Dâmbu către vest, la cartierul Mitică Apostol, cu ulițe întortocheate, grădini și case așezate până în stradă (imagini ce se pot vedea chiar și în prezent), a preocupat dintotdeauna pe gospodarii urbei și chiar pe unii dintre domnitorii din timpul Regulamentului Organic. Astfel, au rămas celebre răzmerițele împotriva alinierii străzilor, a fațadelor locuințelor, conduse de popa Costandin, care au necesitat intervenția armatei, a lui Kiselev și a conducerii bisericii, precum și îndemnurile domnilor pământeni care l-au vizitat în perioada următoare.
Și, de atunci și până astăzi, edilii și arhitecții s-au străduit să-i imprime o imagine și funcționalitate cât mai modernă, reamplasând piețele comerciale și oborul (așezate în plin centrul orașului) și înălțând edificii reprezentative, precum Palatul de Justiție (azi, Palatul Culturii), Halele Centrale, Catedrala, liceele ,,Petru și Pavel”, ,,I.L.Caragiale,” Palatul Băilor Comunale, Gara de Sud, Bulevardul Independenței, Grădina publică etc.
Distrus în mare parte de bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial (peste 8000 de locuințe, Liceul ,,Petru și Pavel,” Bisericile Sfânta Ecaterina, Sf. Gheorghe-Nou, Sf. Ștefan, rafinăriile etc.), s-a impus refacerea rapidă, într-o arhitectură tipizată, forțată și de creșterea explozivă a populației și a forței de muncă, datorită cerințelor presante ale vieții economice.
În acest context, niște ,, sfătuitori “ din noua conducere de după al doilea război ,,ateiști” servili, au impus, prin anii 60, construirea unuia dintre cele mai înalte blocuri – la vremea respectivă – în dreptul Catedralei Sfânul Ioan Botezătorul, izolând-o astfel de poziția centrală pe care o ocupa în acea zonă reprezentativă și cu semnificații sacre, prin care înaintașii de după Primul Război Mondial au cinstit memoria eroilor căzuți la datorie, înălțând monumentul Turn al Catedralei, care, împreună cu biserica, datând din anii 1810-1812, au fost sfințite și respectate de toate generațiile ca Monument al Eroilor din Războiul de Întregire a Neamului. 1916 – 1918.
Este semnificativ modul în care ploieștenii se implică în prezent în refacerea și repictarea interioarelor conform proiectului inițial al genialului arhitect
Toma T. Socolescu, prin donații, în cadrul unor inițiative creștinești și patriotice.
Așadar, una dintre problemele de larg interes public, intrată de curând și în atenția edililor municipiului Ploiești, printr-un sondaj al opiniei publice, este găsirea unei soluții prin care să se scoată din cadru blocul de șapte etaje și a se reface locul central ocupat de-a lungul vremii de Catedrala –
Monument al Eroilor.
Desigur, este o problemă complexă – dar nu imposibilă – la nivelul de astăzi al dezvoltării edilitare, privită prin prisma poziției de excepție a Ploieștilor pe plan național și internațional.
În zona de lângă Catedrală propunem să se ridice un Monument în cinstea Eroilor din cel de- al Doilea Război Mondial, a jertfelor și suferințelor imense ale ploieștenilor – în orașul devastat de bombardamente. Tot în această arie reprezentativă, încărcată de semnificații sacre, propunem să se reamplaseze Statuia Libertății, care a fost ridicată în 1881, în plin centrul orașului, astfel încât cetățenii să o poată privi din apropiere, să-i înțeleagă semnificația și să o cinstească drept simbol al iubirii și apărării libertăților publice.
Crearea unui asemenea cadru reprezentativ se impune, deci, nu numai sub raport urbanistic, absolut necesar, ci și ca o necesitate simbolică, reprezentând patriotismul, credința și optimismul înscrise în istoria și sufletele ploieștenilor.
În final propunem să se efectueze de către specialiști o analiză și un studiu multicriterial, pentru reconfigurarea zonei centrale a municipiului, ținând seama de noile cerințe și realități, prin care să se ia în calcul și opiniile formulate în aceste propuneri ale ploieștenilor.
(Tabloul care însoţeşte textul poartă semnătura pictorului Radu Dărângă)
Societatea Culturală
,,Ploiești – Mileniul III”
