Florin Tănăsescu
Mulţi îl considerau ţicnit. Alţii, doar exclamau: „Dă-l dracului, i-un neisprăvit!”. Cercetătorii au găsit subiect de analiză.
Trei decenii au studiat cauza şi scopul pentru care o fiinţă merge cu spatele spre înainte. Mai ales că urmele paşilor lui arătau ca ale oricui. Normale.
Altfel, era un om la locul lui. Doar că avea handicapul să meargă-ndărăt, cum se zice pe la ţară.
După un timp, cercetătorii s-au lăsat păgubaşi să alerge după doi iepuri. Au renunţat la a studia cauza şi s-au axat pe scopul omului nou de-a merge cu spatele-napoi.
Filologii şi-au dat cu părerea şi au clasat cauza: „Ăsta e rudă cu Ion Anapoda”.
Adepţii firescului, câţi or mai exista în ţara asta, au considerat că este opţiunea omului să meargă încotro şi cum vrea.
Moraliştii – de care geme ţara – au clamat că aşa ceva înseamnă lipsă de respect. „Un asemenea om are o atitudine sfidătoare. Un pic de disciplină nu strică. Ba, chiar este benefică!”.
Vecinii, curioşi, au tras cu ochiul să vadă ce face acasă. Şi-au dat sfoară în ţară: „Stă cu spatele la televizor!”. Deja era strigător la Cer.
Odată creat acest precedent, s-a creat şi un curent: „Marşarierist”. Cuconeturile l-au luat drept modă: „Marşarieristă”. N-a durat prea mult nici acest trend: de a întoarce spatele unui viitor incert.
În general, aşa, ca să punem capăt anapozeniei ăsteia, lumea – curioasă, când n-are ce face acasă – se întreba ce-o fi scris el în testament? Să fie scos, când o mierli-o, cu picioarele-nainte, sau… ?
În timpul ăsta, cercetătorii – care ard gazul de pomană – au aflat că-n zilele cu soare e bine să bei cafea la amiaza mare, iar în alea cu ploaie, în odaie. Pardon, living!
Într-o zi mai neutră – adică nici ploaie, nici ninsoare, nici caldă, nici prea rece – cineva le-a explicat la şcoală elevilor:
„Îl vedeţi pe omul acela care merge de-a-ndoaselea? E Badea Cârţan. Se-ntoarce din Italia, de la muncă. Îl auziţi cum bolboroseşte: „Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni”.
Fiinţa aceea care mergea de-a-ndoaselea a murit, în sfârşit. A fost scoasă pe uşa din dos, pe lateral. Nici cu picioarele-nainte, nici înapoi.
Casa – cu tricolorul pe ea – e pusă la conservare.
Pe gardul şubrezit scrie: „România, de vânzare!”.
