România trebuie să iasă din „doliul” după forţa de muncă pe care a pierdut-o şi trebuie să gândească cum poate fi suplinit acest deficit, să apeleze la forţa de muncă mai ales din zona Asiei, a declarat, marţi, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihai Daraban, potrivit Agerpres. „Probabil trecem printr-o ciclicitate, pentru că exact ce ni se întâmplă nouă li s-a întâmplat şi ţărilor din vest acum zeci de ani, când ştim bine că italienii, portughezii munceau în Germania şi în ţările nordice. Iată că a venit şi rândul nostru să migrăm. Cred că e timpul să ieşim din acest doliu, cu ghilime, după forţa de muncă pe care am pierdut-o, trebuie să ne gândim la viitor şi să ne gândim cum suplinim acest deficit de forţă de muncă, deși sunt cam două milioane de cetăţeni apţi de muncă existenţi în România azi şi care nu muncesc. Şi de aici am avut grijă să scot acele categorii defavorizate. Vorbesc de apţi de muncă. Dar până se vor trezi acei două milioane de oameni la realitate cred că trebuie să apelăm la forţă calificată mai ales din zona Asiei, pentru că ne e mai la îndemână”, a spus Daraban la conferinţa „Impactul şi managementul migraţiei cetăţenilor străini în România – Perspective şi soluţii cu privire la managementul şi performanţele lucrătorilor străini”, organizată de CCIR, în parteneriat cu TAKT Manpower România şi PATROMIL. Pe de altă parte, Daraban a mai arătat că sunt domenii clar afectate de lipsa forţei de muncă şi, din bilanţurile contabile depuse anul acesta de companii, „lipsesc” 100.000 de oameni. „Sunt 37.000 de societăţi în plus care au depus bilanţul şi, paradoxal, lipsesc 100.000 de oameni. Din 4,1 milioane, acum suntem cam 3,9 milioane. Deci au dispărut cam 100.000 din ce declară societăţile. Trebuie să fim şi conştienţi că tehnologia vine din urmă. Tehnologia în general suplineşte forţa de muncă, dar nu suntem noi în faza aceea înalt tehnologică”, a punctat oficialul CCIR. Acesta a subliniat că, după anul 2000, atrăgeam investiţiile străine în România cu forţa de muncă şi calificată şi suficientă, or, în prezent, nu ne mai putem lăuda cu acest lucru.
