Sfântul Cuvios Patapie a trăit în sec. al VII-lea, fiind originar din Tebaida Egiptului. Văzând încă de timpuriu deşertăciunea lumii a ales viaţa călugărească, nevoindu-se mulţi ani în pustia Egiptului. Aici s-a închinat vieţii monahale, urmând lui Hristos şi petrecând ântru toate nevoinţele trupului şi duhului spre curăţirea de patimi a omului lăuntric. Auzind oamenii despre virtuţile Sfântului Patapie, au început să vină în număr mare la locul de nevoinţă al sfântului, spre a dobandi de la el ajutor şi alinare vieţii lor chinuite. Temându-se însă de lauda oamenilor şi gândind că se va putea ascunde mai bine de oameni în mijlocul unei mari metropole decât în pustie, a mers la Constantinopol. Aici şi-a ridicat o colibă în apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns în spatele zidului colibei lui şi necunoscut de nimeni, el şi-a continuat viaţa lui de nevoinţă sihăstrească la fel ca şi cand ar fi fost în pustie. Însă lumina nu poate fi ascunsă sub obroc. A venit la Sfântul Patapie, purtat de rânduiala dumnezeiască, un copil orb din naştere. Sfântul Patapie s-a milostivit de el, s-a rugat lui Dumnezeu, iar copilul şi-a recăpătat vederea. Minunea aceasta l-a făcut cunoscut şi vestit pe Sfântul Patapie în tot Constantinopolul, iar oamenii au început din nou să-l caute în numar mare pe cuvios spre a dobândi vindecare, mângâiere şi povaţă. Sfântul Patapie l-a vindecat pe un înalt demnitar de idropică (n.n. – o boală care constă în acumularea anormală de lichid în corp și umflarea acestuia), făcând semnul crucii asupra lui şi ungându-l cu untdelemn sfinţit. Făcând cu mâna semnul crucii asupra unui tânăr, a scos din el un diavol care îl chinuise vreme îndelungată. Multe alte minuni a săvârşit Sfântul Patapie, toate cu rugăciunea, întru Numele lui Hristos, şi prin semnul Sfintei Cruci.
Potrivit Tradiţiei, moaştele Sfântului Patapie au fost aşezate într-o criptă, la o mănăstire, pentru a fi ferite de profanare. Cripta se afla lângă un paraclis în care se oficiau slujbe în cinstea sfântului. În anul 1904, când s-a purces la lărgirea spaţiului liturgic, s-au dărâmat pereţii şi s-au descoperit moaştele Sfântului Patapie. La Catedrala episcopală din Galaţi este prezentă o rasă care a aparţinut Sfântului Patapie.
