Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia să citească materiale „cu parfum de epocă”, despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Printre mulţii antrenori care de-a lungul celor 60 de ani şi-au legat destinul profesional de echipa uzinei din Plopeni s-a numărat şi regretatul Victor Ionescu (n.1932). Nea Vicu, după cum îi spuneau toţi cei din jurul său, a venit în uzină şi la Metalul Plopeni în 1951 şi a rămas aici unde a antrenat, după terminarea carierei de jucător (1962), echipa de juniori până la ieşirea la pensie. Ca jucător a avut un temperament liniştit, dar a fost ataşat fotbalului cu toată fiinţa, după cum îl caracterizează Ion Iordan, coechipierul său o lungă 
perioadă de timp. A participat la 4 baraje de promovare, ca jucător, cu echipa din Plopeni. S-a dedicat apoi meseriei de antrenor de copii şi juniori la Metalul Plopeni, unde a creat o valoroasă pepinieră, din care s-a alimentat ani în şir echipa de seniori. În munca sa cu tinerii fotbalişti a dovedit multă pricepere, pasiune şi o răbdare ieşită din comun. Mulţi din foştii săi jucători îi păstrează şi astăzi recunoştinţă şi respect pentru că i-a descoperit şi i-a lansat pe marea scenă a fotbalului, pe mulţi propulsându-i chiar în focul diviziei A. Dintre jucătorii care au trecut prin mâinile sale amintim pe T. Manolache, I. Bogaciu, D. Pisău, T. Argăseală, C. Savu, B. Mocanu, Gh. Niţă. În anul 1984, s-a pensionat. A decedat în 1999, lăsând în urma lui pentru totdeauna multe amintiri pentru cei care l-au cunoscut.
Marcel Marin s-a născut la 2 mai 1933, la Ploieşti. A început să joace fotbal în 1943, la Concordia Ploieşti, sub îndrumarea antrenorului Lambiri, echipă la care a activat până în 1951. Din primăvara anului următor devine salariat al Uzinei Mecanice Plopeni şi la un joc disputat între secţii este remarcat de antrenorul Ion Unguroiu, care-l promovează în echipa de seniori şi, timp de trei ediţii, a evoluat sub culorile echipei din Plopeni, cu care a participat la barajul din 1954. „Am evoluat alături de Marin Marcel şi pot spune că avea un stil de joc cu care ştia să încânte publicul şi degaja o mare încredere echipei prin siguranţa
şi jocul său constructiv”, spune Petre Babone. În 1955, se transferă la Flacăra Ploieşti, cu care, la 13 martie, debutează în divizia A în partida Flamura Roşie Arad – Flacăra Ploieşti 1-1, şi pentru doi ani, pe timpul stagiului militar, face parte din lotul echipei C.C.A. Bucureşti (astăzi Steaua), cu care a câştigat campionatul naţional în 1956. După un sezon la UTA Arad revine la Petrolul Ploieşti, în vara anului 1958, unde se reprofilează pe postul de mijlocaş, realizând cu această echipă şi cele mai bune performanţe ca jucător: un titlu de campion (1959) şi câştigător al Cupei României în anul 1963. Din 1964 evoluează la Ştiinţa Craiova (nume purtat de echipa din Bănie până în 1966), unde a îndeplinit cu mult succes sarcinile postului de stoper. S-a retras din activitatea competiţională în 1968, când s-a stabilit la Ploieşti şi a lucrat în domeniul său profesional, ca inginer horticultor. În 1974 i s-a acordat titlul de Maestru al sportului, iar din anul 1979 a deţinut, timp de un sezon, funcţia de preşedinte al clubului Petrolul Ploieşti. A decedat la 17 martie 1996.
Gheorghe Giurgiuveanu s-a născut la 2 septembrie 1940, la Ploieşti. A început fotbalul la 
14 ani, în cadrul clubului Prahova Ploieşti, cu antrenorul Nicolae Drăgan. La 17 ani este promovat de antrenorul Ştefănescu „Nenea” în prima echipă, care participa la campionatul diviziei B. După satisfacerea stagiului militar (1962/63), perioadă în care a evoluat la Dinamo Constanţa, vine la Plopeni, la începutul anului 1964. Ca jucător s-a remarcat pe postul de fundaş, unde domina zona de apărare a echipei datorită unor calităţi fizice şi morale foarte bune. A participat la 4 baraje de promovare cu echipa din Plopeni, pe care a condus-o din teren în calitate de căpitan. Un sezon (1971/72), a evoluat la Minerul Slănic, unde şi-a încheiat activitatea competiţională. Din 1974 a îndeplinit funcţia de coordonator al centrului de copii şi juniori Metalul Plopeni, până în vara anului 2000. „Nea Gică”- după cum îi ziceau cei tineri din jurul său, s-a stins din viaţă chiar pe arena pe care a slujit-o cu atâta devotament -„Metalul Gheorghe Şilaev”- plecând pe drumul fără întoarcere în dimineaţa zilei de 5 septembrie 2007, lăsând în urma celor care l-au cunoscut imaginea unui cavaler al stadionului, un exemplu de corectitudine şi fair-play.
Nicolae Florea II s-a născut la 23 octombrie 1950, la Ploieşti. A fost una dintre figurile emblematice ale echipei Metalul în perioada anilor 1970. Cariera sa fotbalistică a început la Petrolul Ploieşti, la vârsta de 12 ani, când a avut prima legitimare în echipa de copii 
condusă de Constantin Lipănescu. Din 1967, pentru un tur de campionat, evoluează la Metalul Plopeni, întorcându-se în retur, la un schimb cu Virgil Dridea, din nou la Petrolul, unde evoluează în Divizia A alături de Mircea Dridea, în echipa fanion a judeţului. Debutul său s-a produs la 29 septembrie 1968, în partida Petrolul – ASA Tg. Mureş 2-1. După disputarea a 10 jocuri pe prima scenă fotbalistică, cu Petrolul, în 1969 s-a transferat la Plopeni, evoluând pentru Metalul până în 1982, cu o întrerupere de un an (1975-76), când a evoluat din nou cu Petrolul Ploieşti, în divizia B. A fost un jucător cu o viteză foarte bună şi un dribling înşelător, dar mai presus de toate un caracter deosebit, un adevărat om de echipă, după cum îl caracterizează căpitanul echipei din acea perioadă, Marian Spiridon Din 1982 s-a transferat la Petrolul Băicoi, unde şi-a încheiat activitatea competiţională (1984). A fost cunoscut sub numele de Florea II, dar nu a avut nici un grad de rudenie cu Gheorghe Florea, el fiind frate cu Costel Florea III- şi el jucător la Metalul în ediţia 1972/73.
