(Istoria echipei de fotbal Tricolorul CFPV Ploieşti)
Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
A treia finală pierdută / 1930
Juventus Bucureşti – Tricolorul Ploieşti 4-1 (3-1). A fost o partidă ratată. Nu din vina ploeştenilor, cari au luptat cu multă inimă şi au lăsat o impresie excelentă, ci din vina roş-albaştrilor, cari, având în faţă o victimă sigură, au desfăşurat un joc moale, lipsit de interes. Pe la jumătatea reprizei a doua însă, campionii au sismţit că partida nu este încă jucată (tabela arată 1-0). Atunci, Wetzer I s’a scuturat de moleşeala din repriza întâia. Şi timp de 15 minute am asistat la un joc care ne-a despăgubit de tot restul. Combinaţii în plină viteză, pase precise, lansări de extreme impecabile, centre excelente şi, pe deasupra trei goaluri fără cusur. În contra acestor atacuri irezistibile, ploeştenii s’au apărat din răsputeri, dar fără succes. Şi atunci, ne întrebăm care ar fost scorul, dacă campionii Bucureştiului ar fi luptat tot match-ul la fel. Iată de ce am spus că a fost o partidă ratată.
Jucătorii. Începând cu învingătorii, trebue să menţionăm forma excepţională a lui Vogl, care a fost cel mai bun din „22”. Excelentul centru half a fost sufletul echipei pe care o conduce. Restul jucătorilor nu trebuesc judecaţi după jocul moale pe care l-au desfăşurat. Bacinsky în poartă n’a avut mingi de apărat aşa că nici de astă dată nu ne-am putut forma o părere despre el. Comite mereu greşeala de a nu bate mingea în pământ şi ne mirăm că d-l Mirion a aşteptat sfârşitul partidei pentru a observa aceasta. În paranteză, trebue să adăugăm că d. Mirion, din acest punct de vedere şi numai din acest punct, merită felicitări, căci este primul arbitru bucureştean care a observat în sfârşit această călcare a regulamentului. La noi în genere, portarii se plimbă prin careu, cu mingea în braţe, de parcă ar fi fundaşi de rugby. Este o abatere pe care orice arbitru o va penaliza imediat. Deleanu ca de obiceiu, adică foarte bine, iar Sile Georgescu, şi-a mai revenit. Linia de halfi, datorită jocului lui Vogl, a fost excelentă. Wetzer II foarte bine. În schimb Remeny ar fi mult mai de folos dacă şi-ar deţine locul, căci extremul de pe partea lui se plimba nejenat în careul Juventus-ului. În afară de aceasta, a jucat bine. Linia de înaintare, condusă de Wetzer I, a satisfăcut. Rutinatul internaţional a avut ghinion cu bombele sale. Rafinsky a jucat foarte bine, ca şi Carianopol, care a marcat cel mai frumos punct al zilei. Dobo a dovedit că se află din nou în forma care i-a adus faima cunoscută. Este cu o clasă mai bun decât Demetrescu. În schimb Maior II a fost slab. Cu un extrem stânga de valoarea lui Dobo, Juventus marca cu uşurinţă 10 puncte. Tricolorul Ploeşti a făcut cea mai bună partidă de când vine în Bucureşti. Apărarea imediată, mai ales, a fost admirabilă. Corvin, Lang şi Dragomirescu formează un trio peste care puţine linii de atac pot trece. Dintre halfi, Şerbănescu a fost cel mai bun, cu toată sarcina ingrată de a ţine piept lui Vogl. În schimb, mijlocaşii de pe aripi au fost mai slabi. Înaintarea beneficiază de o technică destul de înaintată dar nu trage deloc la poartă. Este un defect cu consecinţele cele mai dezastruoase. A remarca pe vreunul ar însemna să nedreptăţim pe ceilalţi. Toţi au avut aceleaşi calităţi şi acelaş defect. Jocul: Juventus porneşte la atac şi începe o dominare care va ţine până la sfârşit cu incursiuni ale ploeştenilor, cari toate se terminau cu lovituri insuficiente. Dela început se remarcă slăbiciunea lui Maior II, care pierde cea mai mare parte din mingile ce i se dau. Wetzer I lansează pe Dobo, acesta centrează precis şi Rafinsky marchează imparabil. Carianopol combină cu Rafinsky dar Maior pierde. Apoi câteva centrări ale lui Dobo nu sunt exploatate. Ploeştenii încearcă şi ei câteva atacuri infructuoase. O lovitură dela 20 metri este prinsă de Bacinsky. Atacurile alternează de o parte şi de alta, dând ocazie lui Corvin să oprească câteva lovituri periculoase ale tripletei bucureştene. Repriza doua are acelaş aspect până în minutul 25 când roş-albaştrii pornesc hotărâţi la atac. Wetzer I lansează pe Dobo, acesta după o cursă admirabilă centrează fulgerător şi Carianopol marchează un punct de toată frumuseţea. Apoi Rafinsky driblează trei adversari, passează lui Wetzer I şi acesta împinge mingea în plasă. La un alt atac, Carianopol trece mingea lui Rafinsky care trage imparabil. În ultimele minute o decizie just dată dar executată „a la Mirion” dă ocazie Tricolorului să marcheze punctul de onoare. Echipele: Juventus: Bacinsky; Deleanu, Sile Georgescu; Wetzer II, Vogl, Remeny; Dobo, Carianopol, Wetzer I, Rafinsky şi Maior II. Tricolorul: Avram Corvin; Gheorghe Dragomirescu, Ioan Lang; Anastasescu, Şerbănescu, Teodorescu; Popescu, Petre Dunăreanu, Spirea Albulescu, Lae şi Ştefan „Fannu” Ştefănescu. (Gheorghe Ţari – Gazeta Sporturilor, 13 mai 1930).
Constituirea Ligii de Sud / 1930
La finele lunii August a avut loc prima şedinţă a Consiliului Federaţiei de Football, care consfinţeşte aplicarea principiului autonomiei pe sporturi. Consiliul Federal este supremul for al footballului şi se compune din câte doi reprezentanţi al ligilor regionale şi din membrii Biroului. După verificarea mandatelor, s’a constatat că trei ligi regionale erau reprezentate şi anume: Liga de Nord, Liga de Vest şi Liga de Sud. Liga de Centru, nefiind constituită încă, delegaţia d-lui căpitan Medeleanu de a reprezenta această ligă n’a fost acceptată. Deasemenea n’a fost acceptată delegaţia d-lui căpitan Sever Slătinescu de a reprezenta Liga de Est, d-sa fiind exclus din fosta F.S.S.R., actuala U.F.S.R., la care preşedintele federaţiei, Octav Luchide, fiind obligat a respecta pedepsele pronunţate. Consiliul pronunţă afilierea definitivă a 145 grupări, dar şi principiile de bază ale noului regulament şi mecanismul după care se vor face pe viitor legitimările. Până în prezent, un jucător, spre a se legitima cerea regiunei de căreia aparţinea gruparea pentru care vrea să joace să-i acorde un carnet de legitimare. Existând 12 regiuni în ţară, funcţionau şi 12 emitenţi de carnete la care se adăuga, când era vorba de transferări dintr’o regiune în alta un al 13-lea emitent, secretariatul federaţiei. Ei bine, fel de fel de fraude se comiteau, nici unul dintre emitenţi neputând controla pe ceilalţi. S’au găsit jucători legitimaţi pentru patru, cinci sau şase grupări deodată. Ceva mai mult! Fiecare emitent interpreta cum vrea regulamentul de legitimare, provocând fatal, abuzuri care împiedicau bunul mers al matchurilor şi regularitatea campionatului. Contestaţiile şi protestele ameninţau, la un moment dat chiar terminarea campionatului naţional. Începând dela 1 Ianuarie 1931, data de punere în aplicare a noului regulament, numai secretariatul federaţiei va putea libera carnete de legitimare. Şi pentru că s’a constatat că la comisiile regionale, legitimările se pierdeau sau erau dosite de interesaţi sau chiar distruse, ori ce amestec al forurilor regionale este evitat de noul regulament. Legitimarea jucătorilor este o formalitate care se petrece direct între clubul interesat şi secretariatul federaţiei, care se obligă ca în cel mult 15 zile să efectueze o legitimare. Un alt principiu nou introdus este schimbarea cluburilor numai în luna Iulie. Această restricţie e foarte binevenită. Conducătorii de club ajunseseră să nu mai ştie pe ce echipă contează din cauza „surprizelor de peste noapte” cari îi micşorau cu regularitate efectivul. Ei bine, începând dela 1 August 1931, fiecare va răsufla uşurat. Cine n’a plecat până la această dată nu mai poate pleca până în Iulie viitor. Pentru cei ce pleacă totuş în luna Iulie, regulamentul nu e prea indulgent. Le interzice ori ce fel de match public, amical sau oficial, până la 1 Februarie viitor, adică şase luni de carantină absolută indiferent de data când au jucat pentru ultima dată matchuri de campionat. Campionatul, indiferent de categorie, a fost rezervat strict cetăţenilor români. Totuş jucătorii cetăţeni străini, cari se găseau legitimaţi la 31 Decembrie 1929 au fost asimilaţi românilor.
