O nouă zi de vineri. Ziua în care ştim că mulţi dintre cititori căutau în paginile ziarului Prahova editorialul semnat de poetul şi gazetarul Lucian Avramescu. Pentru prima dată, astăzi, punctualitatea cu care ne trimitea fiecare text a fost încălcată! Şi aşa va rămâne pentru toată eternitatea înspre care miercuri, 15 decembrie 2021, a plecat pe drumul fără de întoarcere. Dar editorialele scrise sub semnătura poetului şi gazetarului Lucian Avramescu au intrat definitiv în arhiva ziarului Prahova, în istoria presei româneşti şi în inimile cititorilor.
Astăzi, vineri, 17 decembrie 2021, reaşezăm în acest colţ de pagină unul dintre ultimele texte transmise sub semnătura Lucian Avramescu.
Un text care devine, după stingerea sa din viaţă, mai mult decât un text!
* * *
Săgeata însângerată
Lucian Avramescu, Sângeru, 2 decembrie
Aseară m-a sunat poetul şi filosoful Dumitru Velea, prieten al studenţiilor noastre întortocheate literar. Telefonul meu arheologic e preferat de realizatorul „Banchetului”. Soţia îl dă „pe tare”, iar Velea e sigur că-l ascult şi eu.
Are o voce îngrijorată prin care trec nori. Nu-i vocea lui.
– S-a întâmplat ceva la voi?
– Nu, în afară de ce ştiţi, răspunde Giorgiana.
– De câteva zile îl visez pe Lucian. Astă noapte am avut un vis ciudat.
Eram amândoi într-o pajişte, un peisaj nedefinit mai degrabă. Venea o săgeată, iar eu am prins acea săgeată însângerată.
– Poate ai prins-o prea târziu, după ce şi-a făcut treaba, am vrut să spun de la capătul muţeniei mele care mi-a lăsat relativ vorbitoare două degete şi un pix.
– Era o săgeată groasă şi plină de sânge, adaugă Velea, retrăindu-şi înfiorat visul.
O tăcere stă ca o mobilă veche în jurul telefonului brichetă. Stă pe sufletul meu.
Giorgiana spune: în satul meu, sângele în vis e veste.
– Sunteţi siguri că totul e bine la voi? – mai întreabă Velea.
Eu de zece zile n-am ieşit din cameră. Să ne vedem sănătoşi prieteni, într-o parte sau alta a însângeratei săgeţi.
P.S. Buni zori, prieteni! La Sângeru aud că a venit iarna. A mea a venit mai înainte!
