Nicoleta Dumitrescu
Dragă Moș Crăciun, mai e un pic până când vei veni, așa cum ai venit întotdeauna, încărcat cu daruri. Să știi, însă, că timpul nu mai are răbdare, așa cum nu mai are răbdare de multă vreme ! Oamenii au făcut ca timpul să fie concentrat, sugrumat, să fie răsucit ori să fie întins la maximum, ca un elastic, în funcție de cum se dorește să fie folosit. A intervenit și egoismul, în sensul că unii doresc ca tot timpul din lume să fie doar al lor, ca și când ar fi stăpâni pe tot și pe toate. Vor să aibă, dacă s-ar putea, timpul la picioarele lor, ca o altă oportunitate de a le avea pe toate, pentru simplul motiv că s-au obișnuit așa.
E și multă însingurare, dar e și multă tristețe. Dar acestea nu ies în evidență, nu ies în față, tăcerea putând fi considerată ca un fel de revoltă mută la nedreptatea care, din păcate, înclină și mai mult balanța cu lucrurile bune de care ar trebui să aibă parte fiecare persoană.
Așa că, dragă Moș Crăciun, fii bun! Fii tu bun și încearcă să pui în sacul tău, printre daruri și jucării, și un pic de timp. Adu timp pentru cei care consideră că fiecare clipă le este destinată doar lor, în folosul lor și al acelora ca ei. Iar aici se regăsesc și cei care, vremelnic, se află în funcții de conducere, uitând că poporul – cei mulți – există mai ales dincolo de biroul în care ei stau și își pun semnătura pe hârtii. Adu-le un pic de timp acelora care sunt la conducere, astfel încât să mai aibă și ei… timp să meargă la piață, la magazinul din colțul străzii. Doar așa vor vedea și ei cât costă, cu adevărat, un kilogram de cartofi, dar, mai ales, un litru de ulei și o pâine, alimentele de bază care au reușit, anul acesta, să urce, cel mai abitir, pe culmea scumpirilor. Doar așa vor vedea și ei, poate, care este viața obișnuită, cea care, atunci când schimbi o sută de lei practic nici nu mai poți spune, cu exactitate, ce ai și cumpărat, din cauza faptului că toate sunt scumpe. Mai adu-le, în dar, acestora, Moșule, dacă poți, și câteva clipe de reflecție. Au nevoie, fii sigur! Măcar acele clipe de reflecție, de sinceritate, în care să fie ei cu ei înșiși, în care să recunoască și faptul că au greșit, că au mințit, că au fost egoiști, că s-au gândit doar la ei în detrimentul celor mulți. Le va folosi această reflecție, pentru că tu știi, foarte bine, că avuția și beneficiile, fără număr, nu țin de ”cald” sufletului. Lasă urme care, o dată și o dată, tot ies la suprafață…
Dar, dragă Moș Crăciun, fă tu în așa fel încât să aduci un pic de timp astfel încât să se bucure și cei care sunt acum triști, care sunt mâhniți. Pentru cei care fiecare zi este o provocare, pentru cei care trebuie să facă față fariseismului, duplicității, oportunismului din jurul lor. Adu-le în dar acea clipă de speranță că și ei merită să le fie răsplătite răbdarea, sacrificiul, munca și tenacitatea cu care încă mai cred că, într-o zi, roata se întoarce cu toleranța dovedită și binele făcut.
Dragă Moș Crăciun, dacă vei ține tu cont de toate aceste rugăminți, atunci, cu siguranță, speranța mai există! Fă tu în așa fel încât să găsești timp pentru tot și toate, chiar dacă, așa cum se știe, timpul le rezolvă pe toate! E nevoie însă, acum, și de ajutorul tău, Moș Crăciun, astfel încât să aibă fiecare sub brad ceea ce merită, așa cum doar tu știi!
