Florin Tănăsescu

De dimineaţă am coborât de pe tavan şi m-am îmbrăcat cu hainele de pe podea. Odată ce mi-am băgat picioarele în ghetele cumpărate de la second-hand (cu talpa găurită, evident!), m-am uitat în calendarul creştin- ortodox. Am devenit mai catolic decât Papa. Adică, m-am întrebat de ce zilele anului viitor au în dreptul lor, în afară de cruce neagră sau roşie, şi cruce albastră?
Am lăsat răspunsul la întrebare în coadă de peşte. Mâncarea mea pentru o zi. Câinele lătra a pustiu. Or eram eu într-o dungă, or mi s-a părut? Când am ajuns lângă el, plângea! Uda lanţul, iar lanţul căpăta şi el culoarea ruginie-albastră.
M-am împăcat cu gândul că a turbat.
„Să vezi tu viaţă de câine la anul!”, a tras javra un oftat.
Dau să mă-ntorc în casă. Îmi taie calea o pisică. Bag în marşarier din superstiţie – trei paşi înapoi – şi mâţa devine şi ea albastră. Intru la idei.
Îmi fac o cafea şi pun în ea, preventiv, o juma de pastilă de xanax. Jumate, să fac economii de medicamente. Şi să mă liniştesc, că nu-mi trebuie palpitaţii la vârsta mea, să chem Salvarea…
Şi iar mi-a venit în cap întrebarea: De ce în calendar, la anul, apar, în afară de cruci roşii – când „nu se spală” – sau negre, şi albastre?
Mă uit pe geam. Un nene trece îmbrăcat într-un costum. Culoare bleu- proletar. Îmi dă un sfat: „Probează de pe-acum ţinuta de Revelion. Să nu te prindă nepregătit Anul Nou Albastru !”.
Un smintit…
Mă uit pe pereţi. Pe unul scria: „Apa, gazul şi lumina!”. Şi-am priceput.
Atunci mi-am dat seama că toate se scumpesc. Am înţeles că albastre vor fi zilele noastre.
Sunt zdravăn la cap, deci scot din priză frigiderul. Încă n-am luat-o razna, dar sigilez caloriferul. Împrumut căruţa vecinului şi plec la furat de lemne.
În pădure, dau de vâsc. Cică poartă noroc. Aiurea! Şi ăsta are culoarea albastră.
Cruce roşie – „zi când nu se spală”. Cruce neagră – teoretic, zi normală. Cruce albastră? Viaţa noastră cu scumpiri, chestii, trestii, balamale!
Balamalele le-am vândut la fier vechi. Uşa o pun pe foc. Trăiesc în România scumpirilor.
Ce noroc! Albastru, nu chior!