Sfinţii Achepsima, episcopul, Iosif, preotul şi Aitala, diaconul au trăit în secolul al IV -lea, în vremea împăratului Sapor, regele perşilor. Achepsima a fost arestat în timpul prigonei împotriva creştinilor din timpul domniei lui Sapor şi aruncat în temniţă, unde a pătimit vreme de trei ani. După torturi bestiale, a fost decapitat. Moartea sa a fost descoperită în chip minunat de un copil, care, potrivit Tradiţiei (n.n- Tradiția sfântă este considerată „învățătura dată de apostoli primilor episcopi, iar aceștia celor de după ei până astăzi, prezentă în definițiile sinoadelor ecumenice, în scrierile Sfinților Părinți și în cărțile de slujbă ale Bisericii” -Dicționar religios) a intrat în casa acestuia şi l-a sărutat pe cap spunându-i: „Fericit este acest cinstit cap, căci cu cununa muceniciei pentru Hristos se va încununa!”Iosif şi Aitala, pentru că au avut curajul să mărturisească credinţa în Hristos au fost îngropaţi în pământ până la mijloc, iar torţionarii i-au silit pe creştini să îi bată cu pietre. Prin lucrarea lui Dumnezeu, noaptea, trupul lui Iosif s-a făcut nevăzut, iar peste trupul lui Aitala a răsărit un arbore de mir , cu ale cărui frunze şi ramuri oamenii primeau vindecare de orice boală erau cuprinşi. Acest arbore a rodit vreme de cinci ani, până când păgânii l-au tăiat din rădăcină.
