Sfântul Amfilohie a fost concetăţeanul şi prietenul Sfântului Vasile cel Mare, precum şi al altor sfinţi mari din veacul al patrulea. De foarte tânăr , acesta s-a retras într-o peşteră unde s-a nevoit ca sihastru vreme de patruzeci de ani. După ce scaunul episcopal de la Iconium a rămas vacant, Amfilohie a fost acela care, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales şi înălţat Episcop în Iconium.
Sfântul Amfilohie s-a numărat printre Sfinţii Părinţi de la Sinodul al Doilea Ecumenic din anul 381. El a luptat împotriva lui Macedonie, împotriva arienilor şi a eunomienilor.
După ce împăratul Teodosie a dat stăpânirea părţilor apusului Europei lui Valentinian cel tânăr şi a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci, Amfilohie, intrând la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni şi, fiindcă împăratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat părinte o măiestrie prin care a putut să înduplece pe împărat.
Căci, mergând la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip prea înjositor. Mâniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său arătată necinste adusă lui. Atunci, sfântul preaînţelepţeşte a arătat lucrul acesta, zicând: „Vezi, o împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău şi te mânii? Aşa să crezi că şi Dumnezeu – şi Tatăl, asemenea – Se întoarce şi urăşte pe aceia care hulesc pe Fiul Său şi zic că Acesta este mai prejos decât Tatăl”.
Auzind aceste cuvinte, împăratul a înţeles de ce Sfântul Amfilohie nu a dat cinstea cuvenită fiului lui, Arcadie, şi s-a minunat de înţelepciunea şi îndrăzneala lui. Sfîntul Amfilohie s-a mutat la Domnul la anul 395.