(Istoria echipei de fotbal Tricolorul CFPV Ploieşti)
Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare săptămână să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.
Ştefan „Fannu” Ştefănescu – jucătorul devenit „legendă” în fotbalul prahovean
În lumea fotbalului prahovean au fost multe figuri, chiar şi dintre cele de primă mărime, al căror prenume este de Ştefan, din care derivă câteva apelative alintătoare, lor adăugându-li-se, pentru a evita confuziile, lângă numele de botez şi cel de familie. Unul dintre acestea este de neconfundat, acela de „Fannu” care îl subînţelege şi pe acela de Ştefănescu. Acesta a fost un mare animator al fotbalului prahovean în perioada de pionierat, existenţa lui s-a identificat, în timp, cu cea a clubului ploieştean de mare tradiţie, Tricolorul, al cărui jucător a fost din 1929 şi până în 1942, devenind, la acea vreme, un veritabil model al schimbului de mâine. Ştefan „Fannu” Ştefănescu s-a născut în 1914, la Câmpina, iar fotbalul l-a început în 1927, în cadrul formaţiei de juniori a clubului Venus din Câmpina. În anul 1929 este tansferat de preşedintele Ilie Gheorghiu la Tricolorul din Ploieşti, cu care cucereşte titlurile de campion al „Prahovei” în anii 1930 şi 1932. La o vârstă fragedă, fiind înzestrat cu suficient talent, a fost promovat în echipa de seniori a clubuluiTricolorul şi a debutat în Divizia A la 11 septembrie 1932, în prima etapă a campionatului disputat în România după sistemul divizionar, în jocul Tricolorul Ploieşti – Şoimii Sibiu 4-0. A făcut în anii 1930 un celebru „cuplu” cu Manole Rădulescu în linia de atac a echipei Tricolorul, cu care a participat la cele două finale ale Ligii de Sud (1930 şi 1932), dar şi la celebrele baraje pentru menţinere în Divizia B din 1935 şi barajul din vara anului 1938. Pe prima scenă a fotbalului românesc a disputat 29 de jocuri în care a marcat două goluri. Presa interbelică de sport a semnalat multe sancţiuni dictate de către comisiile organizatoare „rebelului jucător” pentru diversele opinii critice avute de cunoscutul jucător. Ca om în afara fotbalului a fost cunoscut sub porecla de „Baletistul” , având o relaţie de prietenie cu celebrul artist Jean Moscopol, dar şi cu Traian Boeru (fratele şefului Siguranţei – Prahova), pentru care a avut multe de pătimit apoi, în perioada comunistă. În ediţia 1934/35 a evoluat la echipa nou înfiinţată C.F.P.V. Ploieşti. A fost și condamnat în anul 1945, efectuând un arest de un an şi jumătate pentru activitate legionară intensă după rebeliune. Eliberat din penitenciar, a început în anul 1947 o carieră de antrenor la „Uzinele Mărgineanca”, fiind primul antrenor „şcolit” al acestei echipe de fotbal, dar şi omul care a încercat într-o perioadă de zbucium şi neajunsuri (1947/52) să facă din această echipă una cunoscută în district şi în regiunea Ploieşti. Activitatea sa de la Metalul Plopeni a sfârşit în primăvara anului 1953, printr-o nouă arestare și urmată de o nouă condamnare, care a fost dictată, se spune, chiar de cei din conducerea uzinei de atunci, fiind arestat în timp ce se afla alături de jucătorii echipei de fotbal într-un cantonament la o casă naţionalizată în comuna (pe atunci) PoianaVărbilău. A fost judecat la urgenţă împreună cu alte câteva zeci de persoane de la cunoscuta uzină. După ce s-a întors din închisoare, după 12 ani de muncă silnică, măcinat fizic şi moral, a rătăcit o vreme prin diferite întreprinderi ploieştene, încercând să-şi câştige existenţa profesând o meserie. Ion Iordan, cel care l-a avut ca antrenor o scurtă perioadă,povesteşte că ar fi avut o discuţie la „un pahar”cu„Fannu” într-o seară din toamna anului 1952 şi avea o teamă că nu va fi iertat, mărturisind că s-a aflat în grupul celor care au participat la ridicarea de la domiciliu a istoricului Nicolae Iorga, dar nu el a a fost cel care a tras când l-au asasinat. De altfel, se știe bine că Serviciul de Siguranță al statului a fost implicat , când s-au comis numeroase asasinate la comandă politică. A plătit scump pentru aceste „păcate” ale tinereţii. Interesant ar fi de studiat dosarul său de la arhivele Securităţii. A decedat în vara anului 1976, la Ploieşti. A fost tatăl cunoscutului actor Eusebiu Ștefănescu.
Tricolorul – al patrulea „titlu de campioni” / 1930
În vara anului 1929, a fost concepută şi aprobată o nouă lege a sportului, prin aceasta s-a început una dintre cele mai mari reforme care a avut loc în istoria fotbalului şi chiar a sportului românesc. Presa timpului a semnalat, în iulie 1929, apariţia „legii”, fiind socotită ca un mare şi important eveniment: – Legiferarea sportului – „Marea reformă sportivă atât de mult aşteptată de toţi cei ce se interesează de bunul mers al sportului românesc a fost în sfârşit legiferată. Proectul de lege al educaţiei fizice, prezentat în şedinţa parlamentului în ziua de 22 Iulie 1929, a fost votat şi în curând el va apare în întregime cu ultimele modificări aduse de către guvern şi parlament. Obiectul principal al acestei legi este descentralizarea federaţiei omnisportive în federaţiuni pe sporturi. O altă noutate a fost că: „Biroul Federal în şedinţa sa de constituire de la 17 Februarie 1930 s-a decis ca Buletinul oficial al Federaţiei Române de Futbol Asociaţie să devină „Rombol”. Această publicaţie avea misiunea de a provoca o cunoaştere cât mai aprofundată a regulamentelor federale şi de a stabili o unitate desăvârşită de vederi în ce priveşte aplicarea acestora. El a oglindit activitatea de fiecare zi a Biroului Federal şi a comisiilor sale technice centrale, precum şi a Ligilor Regionale şi chiar, a Districtelor. „Rombolul” a uşurat enorm administraţia acestor foruri, scutindu-le de corespondenţa cu grupările sportive, de formele procedurale în judecarea litigiilor, şi a încadrat perfect funcţionarea cluburilor în cadrele disciplinei sportive. Dispoziţiile ce au fost cuprinse în „Rombol” au fost oficiale şi opozabile tuturora: ligi, districte, comisiuni de arbitri, cluburi şi jucători. Primul număr al buletinului oficial – Rombol – a apărut la 25 Martie 1932, iar apariţia acestuia s-a făcut timp de aproape două decenii. „Încă de la înfiinţarea Federaţiei, s’a recunoscut – statutar – necesitatea unui buletin oficial. După ani, timp în care Federaţia a avut de realizat deziderate capitale pentru consolidarea existenţei ei, a venit şi rândul înfăptuirii Buletinului Oficial” şi odată cu apariţia „Rombol”-ului, Federaţia a reamintit, atunci, tuturor: „Nemo censetur legem ignorare”. Comuniştii au interzis apariţia unui asemenea „document” prin care puterea deciziei să se afle în mâna poporului şi au transformat organizarea şi mişcarea fotbalistică, chiar sportivă, într-un sistem închis, devenind chiar o anexă a Securităţii. După 1990, bătrânii au sperat la reapariţia pe piaţă a unui asemenea „document oficial”, însă! A fost un… „Rombol tehnic”.
Dar, în fine, campioana districtului Ploieşti din anul 1930, înainte de a disputa finala regiunii Muntenia, a trebuit să înfrunte pe învingătoarea din campionatul Constanţa, oraş al cărui district a fost urcat la nivel de categoria I. Partida dintre Tricolorul şi Victoria s-a disputat la 4 mai 1930: „Tricolorul – Victoria 1-0. Finala interdistrictuală a regiunii a avut loc la 10 mai 1930, pe terenul Romcomit, din Bucureşti. De astă dată „republicanii” au întâlnit câştigătoarea din Bucureşti şi Juventus a învins categoric formaţia Tricolorul cu rezultatul de 4-1. De menţionat este şi faptul că Juventus a cucerit în acel an şi singurul său titlu de campioană a ţării, iar jocurile pentru desemnarea echipei campioană a categoriei a doua nu s-au mai disputat în vara anului 1930. După constituirea de la 17 februarie 1930 , organismul principal de coordonare a activităţii fotbalistice a devenit Federaţia Română de Fotbal – Asociaţie. Tot din acel an, teritoriul Romaniei a fost organizat, pe plan sportiv, pe cinci ligi geografice (de nord, de vest, de sud, de est şi de centru). Liga de Sud, ce a luat fiinţă legal în iunie 1930, provenea din contopirea forţelor regiunii Muntenia şi Dunărea de Jos şi a fost împărţită, la început, în nouă districte: Bazargic, Bucureşti, Buzău, Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Ploieşti, Piteşti şi Turnu Măgurele. Datorită faptului că unele dintre aceste districte au fost create recent, iar altele -deşi mai vechi- au o putere sportivă mai mică, au fost împărţite în două categorii valorice. În prima categorie au fost repartizate districtele: Brăila, Bucureşti, Constanţa, Galaţi şi Ploeşti. În categoria doua valorică celelalte patru. Campionii districtelor de primă categorie valorică şi-au disputat între ei – prin eliminare – titlul ligii, câştigătorul calificându-se pentru turneul final al campionatului naţional. Campionii districtelor de a doua categorie au jucat între ei pentru o cupă a ligii. Un alt important eveniment al acelor timpuri a fost următorul : cu prilejul urcării pe tron, la 8 Iunie 1930, a M.S. Regelui Carol al II-lea, Federaţia Română de Fotbal – Asociaţie a hotărât amnistierea tuturor infracţiunilor cu caracter sportiv.
Campioana ediţiei a fost Tricolorul Ploieşti, care a cucerit cel de-al patrulea titlu de campioană a districtului Ploieşti. Din lotul echipei campioane a districtului de la Ploieşti au făcut parte în această ediţie de campionat, următorii jucători: Victor Cristescu (Chinezul), Avram Corvin; Ion Lang, Gheorghe Dragomirescu, Muller, Nicolae Popescu, Antonescu, Puiu Reingruber, Stelu, Spirea Albulescu, Ilie Anastasescu, Simionescu, C. Şerbănescu, Nicolae (Nae) Dumitrescu – Medgidia, Galvizone, Lt. Ioan I. Ionescu – Tilică, Gon, Ghelb, Ştefan „Fannu” Ştefănescu, Petre A. Dunăreanu şi Lae Dumitrescu.
