Giorgiana Radu-Avramescu
Mereu nepregătiţi, mereu în urmă, utilizând scuza neajunsurilor mai vechi. Așa ne prind de ani buni, nu de ieri, de azi, toate tragediile. Incendii, inundaţii, ninsori abundente. Și, din păcate, cu fiecare astfel de eveniment neprevăzut, se pierd vieţi omenești.
Apoi încep mesajele de regrete și condoleanţe din partea politicienilor, reprezentanţi ai unor ministere, ai unor instituţii (i)responsabile. Urmează promisiuni din belșug pentru viitorul care nu ne va mai găsi pe picior greșit, ci cu „arma” siguranţei la piept. Doar că vorbele se sting, mor și ele odată ce au fost rostite. Apare uitarea, se așterne praful indiferenţei. Singurii care nu uită sunt cei care își pierd oamenii dragi în astfel de tragedii. În rest, uităm aproape toţi, până ce o altă nenorocire ne trezește din amnezie.
„Îngrozit” de tragedia de la Spitalul din Constanţa, președintele Klaus Iohannis a spus un mare adevăr. Că „statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetăţenii”. Da, statul compus din domnia sa, din guvernul actual și celelalte care s-au tot perindat în câţiva zeci de ani, din fiecare ministru, din fiecare ins așezat în fruntea unor instituţii. Toţi, și fiecare în parte se fac vinovaţi de moartea unor cetăţeni care aveau dreptul la siguranţă. Siguranţă pe care statul era obligat să le-o acorde.
Dar suntem singuri. Părem ai nimănui. Contăm doar în preajma alegerilor. Atunci, cuvântul cetăţean e rostit cu patos. E răsfăţat, șade pe buzele oricărui politician. I se promite mai binele. Siguranţă, sănătate și bani. Pentru că asta își dorește omul. Și trăiește cu speranţa că le va avea. Până într-o zi fatală, ca și cea de la spitalul din Constanţa, sau ca și celelalte, multe, care s-au petrecut până acum.
Suntem ai nimănui într-o ţară care se află printre puţinele cu număr așa mare de parlamentari. Pentru care cotizăm substanţial. Ca să ce? Să gospodărească eficient bătătura aceasta numită România, în care cetăţenii ei să trăiască decent. Să meargă în spitale să-și găsească sănătatea, nu sfârșitul. Să știe că atunci când se află în pericol, el, Statul, e acolo să-l protejeze, prin poliţie, jandarmerie, pompieri etc.
Știu, spun banalităţi. Parlamentarii noștri au alte griji, nu-și umplu ei agenda cu astfel de subiecte minore.
Aveţi dreptate, domnule președinte! Statul român a eșuat în misiunea sa fundamentală de a-și proteja cetăţenii, în frunte cu dumneavoastră. Statul român a eșuat demult. Dar simpla constatare nu ajută pe nimeni, cu nimic. Nu renovează spitale, nu salvează vieţi, nu îmbunătăţește atâtea câte sunt de reparat în ţara asta.
De bătălii politice nu ducem dorul, însă când vă vom vedea, domnilor politicieni, bătându-vă pentru puţin bine, puţină normalitate în ţara asta? Puţin doar. Atât cât să nu se mai moară așa de ușor.
