Sfinţii Serghie şi Vah au trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). Chiar dacă erau tineri, împăratul le-a acordat funcţii înalte în Şcoala Centiliilor: Serghie a fost „primicer” (primicer este acela al cărui nume este scris primul pe lista oficial recunoscută a conducătorilor, aşadar persoană marcantă, prima înscrisă) şi Vah „secundicer” (secundicer este acela care se află al doilea într-o castă).
Şcoala Centiliilor, constituită pe vremea lui Diocleţian, a format diviziuni de elită ale armatei romane, care îndeplineau ordinele împăratului însuşi şi funcţionau de asemenea în calitate de corp de instruire a ofiţerilor. Mai târziu, aceste diviziuni de elită au fost transformate în gardă imperială şi detaşament de onoare.
Ei erau creştini în ascuns, căci împăratul era un persecutor al creştinilor. Au fost descoperiţi lui Maximian că se închinau lui Hristos, motiv pentru care li s-a cerut să jertfească idolilor. Aceştia, refuzând să aducă jertfe zeilor, au fost lipsiţi de însemnele demnităţii militare, îmbrăcaţi în haine femeieşti şi purtaţi prin cetate, în semn de batjocură.
Pentru că nu au lepădat credinţa în Hristos nici după această batjocorire, au fost duşi în cetatea Varvalisa, spre a fi supuşi chinurilor de împăratul Antioh. În drum spre această cetate, li s-a descoperit îngerul şi le-a vestit că „Pentru nevoinţa voastră veţi lua cununile biruinţei de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferinţa voastră, dându-vă ajutorul Său până ce îl veţi călca pe vrăjmaşul diavol sub picioarele voastre“.
În această cetate, Sfântul Vah şi-a dat duhul în urma torturilor, iar Sfântul Serghie a fost decapitat.Sfinţii Serghie şi Vah sunt ocrotitorii Olteniei. Capetele celor doi sfinţi au fost aduse în ţara noastră de Domnitorul Neagoe Basarab. Ele au fost depuse în Mănăstirea Curtea de Argeş, însă, prin hotărârea Sfântului Sinod, ele au fost duse în catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, pe 25 octombrie 1949, în vremea IPS Firmilian, mitropolitul Olteniei.
