Florin Tănăsescu
Pe un mal slinos, pe Argeş în jos, trece furios, negru-n ceru’ gurii, cu spume la gură…
„Manole!”, veţi zice.
Aiurea, nu!
Pe la cotitură, aşteptând sinecură, stau şi îl pândesc, ochii le lucesc, balele le curg, din zori în amurg, că-i oscior de ros… „Nouă meşteri mari, calfe şi zidari”?
Nici!
Mergea nenea agale, cu ochii în soare. N-are premier, n-are nici guvern! Hop, îi iese-n cale…
„Un biet ciobănaş, din fluier doinaş”?
Nici. Gata şi cu ăştia! S-au emancipat.
Nenea care-njură sare pe malul stâng al Argeşului liber- cugetător. Pardon, politico-curgător. După el, şi turma de lătrăi. Fac scufundări, ies uzi pân’ la piele, dar se merită, nu? Pe Argeş în jos, e ciolan de ros.
Ajunge la zid nefericitul.
„Vai! Şi îl împuşcă atunci cineva. Un lunetist, ca Antonio Banderas”.
Nu crede, bade, tot ce vezi la televizor! Nu crede că-n ţara asta îţi va fi bine ţie.
„Câinii cum îl văd, la el se repăd”…
Răspunsul corect: „Latră a pustiu”.
Tristul călător strigă la un zid…
„Al Plângerii?”, întreabă Puterea.
„Al Berlinului, mă!”, răspunde Opoziţía.
Tragicul personaj: „Anooo! Făi, Anooo! Eşti vie?”
„Sunt Clotilde Armand, mă! Ce treabă ai cu Ana?”.
S-o zidesc prim-ministru!
Pe Argeş în jos, pe un mal slinos, latră câinii a pagubă, luându-şi adio de la os.
Ana-i premier. Manole, cumul de funcţii în minister. Nouă meşteri mari, calfe şi zidari, unşi consilieri.
Pe Argeş în jos, pe un mal slinos…
Ţară părăsită şi nefericită!
